„Hristos a adresat de multe ori acest îndemn oamenilor pe care îi întâlnea. Acelaşi lucru l-a spus Îngerul Mariei: Nu-ţi fie teamă (conform Luca 1,30). Acelaşi lui Iosif: Nu-ţi fie teamă (conform Matei, 1,20). Hristos le spunea astfel apostolilor, lui Petru, în diferite împrejurărişi mai cu seamă după Înviere Sa. (…).
De ce anume nu trebuie să ne temem? Nu trebuie să ne temem de adevărul despre noi înşine. Petru şi-a dat seama de aceasta într-o zi, foarte pregnant, şi i-a spus lui Iisus: Îndepărtează-te de mine, Doamne, căci sunt un păcătos ( Luca 5, 8). Cred că nu numai Petru a avut conştiinţa acestui adevăr. Orice om e confruntat cu el. Fiecare succesor al lui Petru e confruntat cu el. (…) Nu vă temeţi de oameni! Omul este totdeauna acelaşi. Sistemele create de el sunt totdeauna imperfecte, şi sunt cu atât mai imperfecte cu cât el este mai sigur de sine. Unde-şi are originea teama aceasta? Provine din inima omului. Inima noastră e neliniştită. Hristos Însuşi ne cunoaşte neliniştea mai bine decât oricine: El ştie ce se află în om( conform Ion 2, 25).”
Papa Ioan Paul al II-lea
