Expres Magazin

O săptămână după Consiliul European. Cum arată dezbaterea românească?

Articol de: Dan Mihalache

Tema săptămânii a fost, fără îndoială, Consiliul European, cu deciziile sale destul de controversate în ceea ce priveşte disciplina financiară impusă de cuplul franco-german celorlalte state. Din concluziile acestui summit în România s-a dezbătut în principal tema includerii în Constituţie a obligativităţii respectării unui deficit global de 3% şi a unui deficit structural de 0,5%.  

Preşedintele Băsescu a venit relativ triumfător de la Consiliul European, ca şi cum acesta i-ar fi „validat” politicile şi propunerile legate de economie şi de Constituţie. Totul s-a transformat încet, încet, mai degrabă într-o dezbatere de politică internă. Şi Traian Băsescu şi PD-iştii susţin în cor că, iată, modificarea Constituţiei este cerută de contextul european şi că ea trebuie făcută în regim de urgenţă.   Opoziţia a susţinut că Traian Băsescu a plecat la acest important eveniment fără mandat. O teză care din punct de vedere strict juridic este discutabilă. Specialiştii în drept internaţional ar putea spune că nu avea nevoie de un mandat, de vreme ce este şeful statului. Constituţionaliştii români ar argumenta că Traian Băsescu nu avea ce să caute la Consiliul European, neavând prerogativa de a încheia acorduri interguvernamentale. Dezbaterea juridică este însă o capcană, după părerea mea.

Cu sau fără un mandat formal din partea guvernului, o minimă cultură democratică l-ar fi obligat pe preşedinte la o consultare prealabilă cu toţi actorii semnificativi înainte de a angaja o asemenea decizie în numele României. Pentru că ea, decizia, va trebui asumată şi respectată pe termen mediu şi lung, nu doar pe durata guvernării Băsescu-Boc. Dar acestea sunt chestiuni procedurale. Pe fond, am sentimentul că la acel Consiliu European Traian Băsescu a fost pus într-o postură deloc comodă şi pentru care nu era pregătit. Opţiunea în acea noapte lungă, care a precedat anunţarea deciziilor, a fost ceva de tipul „take it or leave it”. Adică ori vii cu noi, ori te plasezi cumva pe poziţia izolată a Marii Britanii. Din acest punct de vedere, multe învinuiri nu i se pot aduce lui Traian Băsescu.  E limpede că şi atitudinea faţă de el s-a schimbat oarecum în Europa. În faţa unor decizii grele, liderii europeni n-au nevoie de vreun contestatar de dimensiunea României, din zona non-euro. Aşa că înţeleg să-şi reprime dezgustul faţă de Băsescu şi să înceapă să-l „mângâie pe creştet”. Şi în mod firesc, Băsescu a reacţionat previzibil, încântat, acceptând cu uşurinţă soluţia de la Bruxelles. Fără măcar a-şi lua rezerva unei aprobări ulterioare de către parlamentul naţional. Aşa cum au făcut Cehia sau Ungaria. În raport cu ceea ce s-a discutat în această săptămână în ţară, văd două riscuri mari. Primul ţine de absenţa unei dezbateri de fond, al doilea de tentaţia utilizării deciziilor Consiliului European în politica internă. Dezbatere de fond nu prea există. Nu spune nimeni limpede ce înseamnă aceste decizii pentru români în termeni de obligaţii, nici nu ştim foarte bine dacă în acest nou cadru european există şi oportunităţi pentru ţară. Unii economişti, dar şi fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu au atras atenţia că limitarea normativă a deficitului bugetar la 3% poate condamna România la subdezvoltare. Un deficit mai mare - şi aici nu vorbim de cifre exagerate cum insinuează puterea - poate fi, în anumite etape, un instrument de relansare, de dezvoltare. Într-o perspectivă nu foarte fericită noile state membre ar putea fi blocate pe termen mediu într-o politică de austeritate, fără să aibă la îndemână şi pârghiile necesare dezvoltării. Pentru că totuşi, în ceea ce priveşte deficitul şi gradul de îndatorare, problema nu este la noile state membre, ci în principal în zona euro. Dar, mă rog, deocamdată vocile care au ridicat aceste argumente sunt singulare. Dezbaterea internă s-a focalizat mai degrabă pe procedurile de implementare a deciziilor Consiliului European şi mai puţin pe fondul lor, deşi eu aş recomanda mai multă prudenţă, pentru că sunt convins că până în martie lucrurile se vor schimba radical. Cine urmăreşte diversele luări de poziţie din Europa îşi dă seama de această realitate. Discuţia s-a concentrat pe procedură şi pentru că puterea a dorit să folosească argumentul hotărârilor Consiliului European pentru a presa pe modificarea Constituţiei. O dezbatere raţională pare să nu fie posibilă. Ce s-ar întâmpla, de pildă, dacă un referendum pentru introducerea în Constituţie a coeficientului de 3% deficit bugetar ar eşua datorită neparticipării populaţiei? Tema modificărilor constituţionale începe, după o săptămână, să fie privită cu mult scepticism în toată Europa. La noi însă există un heirupism motivat electoral, în ideea că poate poate, făcând referendumul în aceeaşi zi cu alegerile, puterea va obţine încă o temă de campanie. O prostie, ţinând cont de miza dezbaterii.

• 3324 afişări
• 5 comentarii

Vineri 16 decembrie 2011, ora 13:30

Share

Comentariile voastre

Până acum au comentat 5 vizitatori. Comenteaza si tu!