Expres Magazin

Dacă nu în justiţie, unde să-ţi cauţi dreptatea?

Articol de: Dan Mihalache

Săptămâna aceasta, aşa de aniversare a zilei sale de naştere, preşedintele Traian Băsescu a ţinut o „lecţie de dirigenţie” cu ocazia reuniunii nu ştiu cărei comisii pe Mecanismul de Cooperare şi Verificare. El a explicat că guvernul nu are de unde scoate 9 miliarde de lei pentru a respecta acele hotărâri judecătoreşti care au dat câştig de cauză cetăţenilor cărora le-au fost lezate drepturile prin măsurile executivului. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, nici acele hotărâri judecătoreşti care privesc licitaţiile pe fonduri europene nu vor fi respectate, pentru că domnul Băsescu a primit nu ştiu ce scrisoare de la Comisie.

Chestiunea este, într-adevăr, delicată. Nu mai discutăm de faptul că exprimările preşedintelui, ba asupra parlamentului, iar acum asupra justiţiei, arată un dispreţ profund privind separaţia puterilor în stat. Acesta n-ar mai fi un lucru foarte nou. Pe fond însă, refuzul de a pune în aplicare hotărâri ale instanţelor judecătoreşti creează un precedent periculos. Nu se poate organiza o ţară în care doar cetăţenii sunt obligaţi să respecte hotărârile justiţiei, în timp ce statul nu. E un prim pas spre haos. Argumentul imposibilităţii de plată poate fi astfel aplicat erga omnes, inclusiv în raporturile cetăţenilor cu statul.

Justificarea de tip „nu plătim pentru că nu avem bani” este inadmisibilă şi este o dovadă de iresponsabilitate. Pe acest principiu şi firmele private ar putea spune la fel de bine „nu plătim impozite pentru că nu avem bani”. Iar fiecare cetăţean ar putea să nu-şi mai achite datoriile la întreţinere, utilităţi sau să le amâne cu vreo câţiva ani pentru că nu are cu ce plăti.

Puterea judecătorească nu are datoria de a se interesa de posibilităţile de plată ale niciunui debitor, inclusiv ale statului. Instanţa judecă dacă un drept reclamat, pretins a fi încălcat, a fost cu adevărat încălcat sau nu, în conformitate cu legea. Şi dacă da, pronunţă soluţia de obligare la plata de despăgubiri.

Eu sunt de acord cu faptul că justiţia nu poate să se substituie guvernului în formularea unor politici economice sau sociale. Pe de altă parte însă, dacă guvernul sau orice altă autoritate publică n-are jurişti suficient de buni pentru a emite reglementări care să reziste „testului justiţiei”, atunci în mod firesc trebuie să plătească. Sau mai simplu formulat, dacă nu v-a dus mintea să faceţi lucrurile cu cap juridic, e normal să plătiţi şi factura aferentă!

Nu cred nici că justiţia poate stabili cine câştigă sau nu licitaţii europene, dar aceasta nu înseamnă că nu poate constata ilegalităţi în derularea lor. Şi ştim foarte bine că în numeroase cazuri aceste licitaţii sunt politizate, trucate şi poartă cu sine numeroase semne de întrebare. Dacă nu în justiţie, atunci unde să-şi caute dreptatea oamenii?

Îngrijorător este faptul că aceste declaraţii nu fac decât să exprime, în forma brutală tipică lui Traian Băsescu, două teorii care îşi fac loc din ce în ce mai subversiv în ultimul an. Prima este aceea că între puterea judecătorească şi cea executivă există un raport de adversitate şi că, de fapt, opoziţia la guvernare şi la soluţiile ei anti-criză este reprezentată de sistemul judiciar. A doua, probabil nu întâmplător legată de prima, este că puterea judecătorească reprezintă singura zonă nereformată. Parchetele funcţionează exemplar, DNA-ul şi Agenţia Naţională de Integritate sunt adevărate „bijuterii”, în general cine are vreo obiecţie cu aceste două instituţii e conservator şi corupt şi numai bun de „pârât” Uniunii Europene, Ambasadei americane sau britanice. Teoria aceasta este vândută cu succes în exterior şi se întoarce din timp în timp sub forma rapoartelor privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Ea devine astfel bază de legitimare a tot felul de mecanisme abuzive prin care se încearcă „reforma justiţiei”, în sensul subordonării ei. Cum ar fi, de pildă, legea pe care preşedintele o cere de vreo săptămână Parlamentului, privind Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie. Instrument ideal pentru popularea instanţei supreme cu foşti procurori DNA chemaţi să judece dosarele pe care ei le-au întocmit.

• 1455 afişări
• 3 comentarii

Joi 3 noiembrie 2011, ora 22:03

Share

Comentariile voastre

Până acum au comentat 3 vizitatori. Comenteaza si tu!