De ce consilierul prezidenţial Iulian Fota s-a bătut cu atâta înverşunare pentru ca presa să devină pericol de siguranţă naţională în noua Strategie de Apărare a Ţării? Cea care, probabil că tocmai din acest motiv, a rămas un simplu proiect al Comandantului Suprem. De ce acum ofiţerul acoperit în parlamentar PDL, Cezar Preda, şeful Comisiei de supraveghere SRI, a fost împins la înaintare, punându-i-se în braţe un proiect legislativ, care poate genera şi legitima numeroase acţiuni de poliţie politică?
De ce, şi din această perspectivă, un ziarist poate încălca siguranţa naţională, dacă unele persoane aflate la putere apreciază că ei au aşezat realităţile într-o lumină neconvenabilă? Exemple de acest tip sunt nenumărate sub regimul Băsescu. De ce se întâmplă, în definitiv, toate acestea?
La începutul mandatului său, când încă îl consideram un lider politic animat de bună – credinţă, m-am numărat printre cei care au încurajat constituirea comunităţii serviciilor secrete ca o structură de sinteză a informaţiilor oferite de diferite instituţii. În absenţa unei asemenea structuri, se dovedise că, uneori, exista haos iar, alteori, rivalităţile generau scandaluri destabilizatoare. Dar depinde care este scopul pentru care Preşedintele Traian Băsescu a creat această structură a comunităţii de informaţii. Este un scop benefic pentru siguranţa cetăţeanului român sau este un scop malefic? Ce am observat până acum? Că informaţiile obţinute printr-un asemenea mecanism au fost manipulate de preşedintele – jucător sau pasate spre manipularea acoliţiilor acestuia din politică, din societatea civilă, din presă, pentru transarea unor dispute cu rivalii politici. Deci, o soluţie bună s-a transformat într-un rezultat rău, devenind poliţie politică. Nici cetăţeanul, nici siguranţa naţională nu s-au ales, de fapt, cu vreun câştig.
Mai multe pe CorectNews – https://www.corectnews.com/politics/obsesia-politiei-politice