60 de 0ameni tineri au murit într-un incendiu iscat, din neștiință, din indolență, din calicie de câștig, din corupție în ultimul rând, într-un club privat unde cânta o formație cu chitare și tobe, jumătate cunoscută, jumătate necunoscută, rock. Rockul e o muzică dar și o filosofie de viață. Cei de acolo nu erau, cum s-a scris, ”drogați cu rock”, ci pasionați de iluzia muzicii care dublează viață și scurtează moartea.
Chiar dacă ar fi fost personaje ale infernului care ocupă, zice-se, azi, tinerimea, chiar dacă ar fi greșit cărarea vieții, nimerindu-se la o oră nepotrivită în club și bar, nu în bibliotecă, și tot aveau dreptul la viață, la iertare dacă greșeau, la slăvire dacă erau acolo împlinind o chemare culturală și artistică. Cei 60 de morți ai Clubului sunt morții noștri, copiii noștri, victimele degringoladei care domină o Românie care nu-și mai află busola. Nici în politică, nici în economie, nici în spiritul iubirii de țară. Tragedia de la Colectiv e și a devenit tragedie națională, tragedie a patriei mele, nu pentru că așa ceva nu s-ar mai fi petrecut și aiurea, ci pentru că ne oropsește cu asupra de măsură ca neputincioși în drame și păguboși în toate, mai ales în tragedie.
60 de oameni tineri au murit și e moartea lor. Acum, în România, a devenit și moartea noastră. America n-a murit, scrie cineva, fiindcă au ars 200 de inși într-un club asemănător. Da, America n-a murit. America, SUA adică, a trecut și prin altele, mai rele. România nu poate. A început, acum, decimarea eroilor. Cei decretați, doctori mai ales, pompieri mai ales, smurdiști mai ales, EROI NAȚIONALI, au devenit javre și nimicuri. Doctorul care a operat în acele zile nonstop a devenit dușman național, iar asistenta care a sosit, fără suta băgată în buzunar, la miezul nopții, nechemată, la Colectiv, e azi o ștoarfă care a venit să dea interviuri la televizor. Incapabili de a ține sus ideea de omenie și eroism, omorâm tot. Îi omorâm și pe cei care s-au împotrivit morții, cu riscul subțierii vieții lor. Sunt jurnalist și urmele mele scrise pe zăpada colii arată că am fost nemilos cu bandiții. Azi asist la omorâri de-a surda și nu mai cred în nimic din ce e scris.
Sursa- ampress.ro
