Nae Ionescu, scrisoare deschisă adresată lui Nicolae Iorga: „Ce se întîmplă dacă primul ministru, convins în aberația lui mintală că reprezintă singura rezervă și garanție a țării nu vrea să demisioneze?”

Nae Ionescu, adeptul revoluției,  și Nicolae Iorga, cel al ordinii, într-o polemică din presa vremii, în anul 1928.

Iată un fragment, valabil și astăzi, se pare, din Scrisoarea pe care Nae Ionescu i-a scris-o lui Nicolae Iorga în ziarul Cuvîntul:

„D-voastră sînteți pentru căile legale cu orice preț. E o chestiune de metodă. Orice metodă e bună, cu o singură condiție: să fie eficace. De aceea îmi voi îngădui să vă întreb care credeți că e valoarea metodei dvs, în împrejurările de față. Iată un caz:

Să presupunem un moment, prin absurd, că un prim ministru al țării românești înnebunește subit; începe să creadă că prezența lui la cârma statuluie absolut necesară și, în ciuda tuturor insucceselor personale, a dovezilor de incapacitate și a dezastrelor pe care le pregătește țării, hotărăște să se eternizeze la guvern. Evident, consiliul de regență poate să-l cheme o dată, de două sau de trei ori, recomandîndu-i să se retragă sau chiar cerîndu-i categoric demisia. Ce se întîmplă însă dacă primul ministru, convins în aberația lui mintală că reprezintă singura rezervă și garanție a țării, refuză urma injoncţiunilor regenței?

Nu plec! Asta-i. O să răspundeți probabil: guvernul a intrat în conflict cu Coroana! – Da, a intrat! Veți adăuga: asta e lovitură de stat! – Da, este! Întrebarea e: ce poate face Regența împotriva loviturii de stat? Nu e decît o soluție: să aresteze guvernul. Cu cine? Cu poliția? Poliția este a ministrului de Interne!”