Se cuvine să facem să retrăiască personalitățile iluștrilor noștri prim miniștri Ion C. Brătianu și Ionel I.C.Brătianu, amintind și o parte din lucrările monumentale pe care ni le-au lăsat moștenire.
Am convingerea că astăzi, când societatea românească se confruntă cu atâtea probleme, avem nevoie de “istorie ca de aer”. Căci istoria ne dă “doctoria următoare: să se părăsească pe dată de risipă, de intrigi, de certe ambițioase, de apăsări și să se pună mereu pe muncă, pe economie, pe fapte bune și pe învățătură”. ( Prof. Grigore Cristescu, Manual de Istoria Românilor, tipărit la Iași în 1877).

 

5 ion I C bratianu 2
Și noi ce facem astăzi? Am redus predarea istoriei în programa școlară la o oră pe săptămână… Cei care întocmesc curricula de Istorie (oricum schematică și neatractivă) motivează numărul mic de ore prin aceea că nu vor să încarce memoria elevilor. Oare cunoașterea istoriei țării este un motiv de stres? Ca să nu mai vorbesc că, recent, a fost suprimată și singura oră dedicată săptămânal istoriei din programul televiziunii naționale.
Creăm astfel omul modern – comuniștii au vrut omul nou- fără exemple, fără învățămite, care ajunge să fie suficient, specialist, intolerant și care nu poate “zidi ceva trainic cu pustiul pe care îl poartă în suflet”.
Cum îi educăm pe tineri? Spre ce societate ne îndreptăm?!
Să abordăm, așadar, mai concret teama Brătienii și ctitoriile României moderne.
O scurtă trecere în revistă a actelor de fundare întocmite cu prilejul unor lucrări remarcabile în prezența Regilor noștri și a primilor lor miniștri, este o mărturie a ceea ce au făcut ei pentru țară, într-o epocă de mari greutăți…

Cine a fost Ionel I.C. Brătianu?
Ionel I. C. Brătianu s-a născut în 1864 la Florica – moșia familiei Brătianu- fiind al treilea dintre cei opt copii ai lui Ion și Pia Brătianu. Și-a început studiile la Colegiul Sfântul Sava. Pleacă apoi la Paris unde, după doi ani de Politehnică, urmează celebra Școală de poduri și șosele din Franța. Este unul dintre absolvenții acestei școli, obținând diploma de inginer constructor. Eu deschid întotdeauna cursul de istoria construcțiilor spunându-le studenților: „Cu siguranță că n-ați auzit de Carol I, nici generației mele nu i s-a vorbit despre el. N-ați auzit nici despre Ionel I. C. Brătianu – prim ministru care a făcut România modernă. N-aveți de unde auzi. Important pentru voi este faptul că Ionel I. C. Brătianu a fost inginer constructor. Deci voi, ca și mine, sunteți urmașii acestui mare inginer și prim ministru care, având o minte foarte bine organizată, a făcut România modernă”.
Când rostesc aceste cuvinte, toți sunt impresionați, iar frecvența la cursurile mele este de 80-90% .
Întors în țară, Brătianu este numit, în 1889, inginer la Direcția de drumuri și poduri din Ministerul Lucrărilor Publice unde, sub conducerea marelui inginer Saligny lucrează chiar la construirea podului de peste Dunăre, până în 1895 ( și-a dovedit mai întâi priceperea în meserie). Își începe activitatea politică în 1895, deținând pe rând funcțiile de ministru al Lucrărilor Publice, ministru de Externe, apoi ministru de Interne, iar după aceea este numit prim ministru, fiind ales ulterior președinte al partidului Național Liberal. Marele merit al lui Ionel I.C.Brătianu, prin care și-a înscris numele definitiv în istoria țării, este contribuția sa decisivă la realizarea Marii uniri din 1918 și la crearea României moderne.
Am răsfoit un manual de istorie pentru clasa a XII-a și n-am găsit mai mult de 10 rânduri despre Ionel I.C. Brătianu. Este inadmisibil! Pentru că atunci când rostim numele acestui om care a contribuit decisiv la realizarea Unirii și care a făcut România modernă – voi repeta acest lucru până când vor auzi și guvernanții noștri – ar trebui să fim plini de respect.

loading...

1 COMENTARIU

  1. Numarul orelor de studiu este absolut insuficient !
    In vremea comunistilor Istoria Romaniei era privita totusi cu un mai mult respect. Dincolo de ideologizarea excesiva impusa de Minister profesorii bine pregatiti aveau posibilitatea de a aborda marile problematici ale istoriei nationale. Cu tact si „siretenie” ei transmiteau cunostinte absolut necesare intr-un mod mai putin partizan decat cerea programa. Elevii recunosteau strategia dascalilor si cereau informatii suplimentare.
    Din pacate, astazi, numarul insuficient de ore este principala stavila in opera didactica. Probabil ca si din aceasta cauza elevii sunt tot mai dezinteresati. O asemenea politica este catastrofala si consecintele se vor vedea in viitor.

LĂSAȚI UN MESAJ