Jurnalista Andreea Stroe a publicat pe blogul ei, andreeastroe.ro, povestea nemaipomenită a meșterilor de la Horezu.
Marea durere a lui Gheorghe Iorga este că meseria sa nu mai este la fel de apreciată ca în anii precedenți. Asta deși, ca țară, ne mândrim că la Horezu avem ceva care are de-a face cu patrimoniul UNESCO, scrie Andreea Stroe.
„L-am găsit pe meșterul Iorga, la roată, cum altfel. Bunul simț, ospitalitatea, bucuria i se citeau pe chip. Era tare voios că cineva vrea să scrie despre ceea ce trudește el acolo, zi de zi.
Face asta de peste jumătate de veac. A învățat să lucreze la roată de mic, de la 12 ani. Tatăl său, meșter olar cu mare experiență, i-a pus în mână pentru prima oară bulgărele de pământ. Așa, încât, Gheorghe Iorga la 18 ani era la același nivel cu părintele său.
Încet, încet, olarul cu renume în Horezu ne explică pașii de lucru. Mai întâi, el ia pământul dintr-un loc special. A cumpărat teren în zonă, tocmai pentru că e bun pentru modelat. De acolo scoate permanent lut și îl aduce la atelier. Îl pregătește pentru olărit. Este bătut și trecut printr-o mașină specială care face ca pământul să devină mai fin. Operațiunea, destul de obositoare, o fac ajutoarele angajate pentru asta.
Culorile au și ele povestea lor. Roș-ul-maro este tot lut recoltat din zonă. Alb-ul este luat din pădure, de la Băile Harghitei. Culorile albastru și verde sunt singurele cumpărate de la meșterii din Corund. Deși, tradiționale sunt culorile alb, bej, maro, roșcat, Gheorghe Iorga spune că, în ultimii ani, clienții cer ca ceramica să poarte culori mai vii”, scrie jurnalista pe blogul personal andreeastroe.ro.
Citeste articolul integral aici.
