Un articol de Răzvan Constantinescu, Medic primar medicină internă și gastroenterologie la Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie Iași

În vremuri de haos, instinctul de conservare ne face să privim detaşat nenorocirile din jur. Nivelul nostru de toleranţă creşte şi tinde să accepte mai uşor impostura, mereu ne spunem „Ferească Domnul de mai rău!” Dar de ce ne-am mira de involuţia noastră în atâtea şi-atâtea domenii dacă aşezăm în poziţii decizionale pe cei mai nepricepuţi dintre noi? Un exemplu tipic pentru incompetenţa celor care ne conduc este tragedia prin care a trecut Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie (IGH) din Iaşi. Privit de toată ţara ca o bijuterie a peisajului medical românesc, ca un model către care ar fi fost de dorit ca şi celelalte unităţi medicale de elită să tindă, IGH totuşi a dispărut. Peste noapte. Prin „comasare”. Erau atunci vremuri de silă, cu aroganţa ineptă rânjind falnic de prin ecranele televizoarelor, o bocciadă proletcultistă care urma să măture totul sub pretextul că salvează ţara. Poate vă mai amintiţi de echipa de agramaţi din care făceau parte Igaş, Ialomiţianu, Blejnar, Duţă ori cuplul de gospodine Ridzi-Plăcintă. Alţii nu se mai găsiseră să conducă ţara, doar ăştia. Şi mai era acolo un domn notar udemerect care se ocupa de comercializarea preparatelor culinare pentru pisici şi care, ca să nu rămână fără coledz, primi Ministerul Sănătăţii pe 23 decembrie 2009. Tare s-a mai mirat, săracul! Şi mirat a rămas permanent, până pe 17 august 2011, când s-a cărăbănit îmbufnat, nu înainte de a desfiinţa IGH-ul din Iaşi, Institutul Inimii din Târgu Mureş, ori spitalele mai mici din Sulina, Codlea, Negreşti… Cei care ar fi trebuit să fie primii care să protesteze, dacă nu să blocheze un asemenea demers, erau parlamentarii de Iaşi, în frunte cu multiplul repetent Petrică Movilă (PDL), membru în Comisia de Sănătate din Camera Deputaţilor. Ţi-ai găsit? Cum să facă domnia sa aşa ceva de vreme ce chiar el propusese desfiinţarea? Un absolvent de Maşini Agricole hotărăşte strategia în Sănătate. Nu vi se pare tipic? Că doar domnia sa fusese ales acolo pentru a apăra interesele propriei producţii de tifon, nu interesele cetăţenilor!

„Cine mai este ministru la voi, la Sănătate?” „Dar ce, mai contează?” răspund cu lehamite… Cu o medie „postrevoluţionară” de un ministru pe an, sistemul medical românesc şi-a luat gândul de la reformă, aşa cum o damă de companie îşi ia gândul de la măritiş, deşi le anunţă ferm pe toate prietenele, la coafor, că – gata! – de-acum se linişteşte la casa ei. Sigur că niciuna n-o mai crede: că şi de ele – alde madam’ Educaţia, ţaţa Agricultura, coana Apărarea ori baba Justiţia – au profitat toţi, după cum le-a venit, fără să le lase nicio mobilă mai acătării în casă, însă măcar ele n-au fost la produs la unguri, au mapa profesională roasă, dar demnă. Pe tanti Industria au lăsat-o şi fără casă, şi fără haine, de asta umblă cu minijupă în toiul iernii, nu că ar avea ce să mai arate de pe sub redevenţele cu dantelă ruptă care-i acoperă corporaţia zbârcită. Toate sunt însă solidare cu Sănătatea într-un anume punct: optimismul – deşi palide, ridate, nemâncate, vlăguite, ele speră, ba chiar sunt sigure că viitorul va fi înfloritor. Care viitor? Cum să reformezi geometria euclidiană cu repetenţi la aritmetică? După experimentul hilar Ion Bazac (PSD), ţanţoş comersant de bolizi, am trecut la unul mai pământean, Attila Cseke (UDMR), mai fără fiţe, vânzător (doar) de mâncare de mâţe. Am trecut, cum ar veni, de la dilăr la chilăr, că omul a avut o problemă: să lichideze spitale. Fără criterii, doar după ceafa lui. A pus degetul unsuros pe hartă şi, pac-pac, le-a ras! Apoi a revenit la expresia aia facială permanent consternată şi, la urmă, într-un acces de demnitate care, în capul unora, l-a exonerat de răspunderea pârjolului, s-a dus aşa cum a venit, în neantul anonimatului, în pusta mă-sii, cum ar veni din punct de vedere istoric, lăsând însă în urmă avarii care nu se vor repara nici într-o perioadă de zece ori mai lungă decât mandatul său devastator. Atâta i-a fost lui reforma. După Attila Miratul a venit frate-său, Ladislau Dormantul. Ăsta n-a avut pretenţii de reformă, că era surmenat şi-i era somn. Fiecare ministru dintre cei 22 anteriori făcuse ce l-a tăiat capul, iar bunicuţul căruia i s-a luat ghiozdănaşul din braţe ca să i se pună portofoliul, speriat de acest lucru, nu a mai făcut nimic. Nici nu cred că a observat, săracul, că, odată cu defectarea intendentului Gabriel Oprea, asociaţia din care făcea parte, denumită ironic „guvern”, s-a dus de-a berbeleacul şi s-a lovit cu căpăţâna de lovitura de stat.

După victoria împotriva balaurului referendumuit în mod invalid, ca să sugereze o oarecare aparenţă de profesionalism, Victor Ponta ne-a dat puţin pe la nas cu Vasile Cepoi – genul de tehnocrat folosit doar la ananghie, că apoi vin „şmecherii”. De altfel, primul capitol publicat din noul proiect al legii sănătăţii arăta mult mai decent decât anteriorul, comis de cuplul de experimentatori-prestidigitatori Vlădescu-Păunescu. Vai, ce mai freamăt, ce mai vuiet, „descentralizare”, „regionalizare”, „fundaţii”, „management performant”, „echipa de specialişti a ministerului elaborează noua lege a sănătăţii”, faceţi linişte să n-o deranjaţi! – sărise capra reformei direct pe urs! Noroc de ANI, că s-a autosesizat din instinct şi a inventat nu ştiu ce incompatibilitate a domnului căruia i se suise reforma la cap, aşa că omul s-a înmuiat şi s-a retras demn să rumege în tihnă capitolele nenăscutei legi (care urma să fie implementată, probabil, în următorii 20 de ani, pentru nenăscuţii pacienţi) prin antecamera primului ministru, în calitate de consilier al acestuia, ulterior având să primească de la DNA o înştiinţare că, de fapt, nu avea nicio problemă. Aşa de tare l-a consiliat pe premier, că Victor Ponta a venit în octombrie 2012 cu celebra diversiune a aşa-zisei „reînfiinţări” a Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie din Iaşi şi a Institutului Inimii din Târgu Mureş – probabil instituţiile medicale cele mai performante din ţară – ca un slinos exerciţiu de imagine electorală. Struţo-cămila numită „autonomie financiară”, fără personalitate juridică, postula o formă de organizare hazlie, dar inexistentă în legislaţie, şi care nu schimba cu nimic statutul celor două instituţii. Conceptul de „dreptate până la capăt” dădea să se nască deja, dar avea prezentaţie pelvină, adică, practic, cu fundul. Minciuna a avut impactul mediatic scontat din cauza incompetenţei ziariştilor specializaţi pe problematica sanitară care nu au sesizat diferenţa între „reînfiinţare” şi „reorganizare”, între „autonomie financiară” (ce-o fi aia, nimeni nu poate spune exact) şi „personalitate juridică”. Au muşcat ca bibanii de crescătorie şi au ridicat ode actului de eroism guvernamental care învinsese hidra băsistă, dar… cam arât.

Apoi au venit alegerile şi toată lumea iar a aplaudat. Cei mai din spatele ţarcului doar au tropăit, deoarece îşi dădeau seama chiar şi ei că se află la intrarea în staul doar pentru că se săturaseră oamenii de clica lui Băsescu şi mai vroiau să vadă şi alte bălţate; iar ele picaseră cu tronc fierului înroşit al baronilor locali întru desemnare pentru parada de pe imaş. Ca mereu în ultimii 24 de ani, Sănătatea şi Educaţia reprezentau priorităţi majore pentru noii aleşi, de aproape că se sufocau. Ţinând cont de reputaţia căpătată în mandatul precedent (2005-2008, când a lăsat moştenire şi celebra Lege 95/2006 privind… reforma în domeniul sănătăţii! proastă, dar mai bună decât deloc), Guvernul Ponta II l-a numit la sănătate pe Eugen Nicolăescu. Sigur, aşteptări mari. Dar Eugen Nicolăescu n-a mai reuşit nimic. Absolut nimic! Despre o nouă lege? Nooooo, nu e momentul, durează prea mult implementarea. Cepoi poate să-şi publice proiectul ăla de lege, la care lucrase măreţul colectiv de experţi, prin revistele literare, în foileton, că nouă nu ne mai trebuie. Anularea unor decizii de desfiinţare sau comasare a spitalelor? Nu, nu avem timp, că suntem ocupaţi cu reforma. Ok, atunci reformă să fie! Începem cu cea din medicina primară? Nu, reducem numărul de internări în spitale prin… liste de afecţiuni care trebuie tratate în ambulatoriu. Dar nu rămân spitalele fără bani dacă raportările către CAS se reduc? Nu, le rămân chiar mai mulţi, să poată da salarii mai mari medicilor (!). Punct. În continuare, firavele tentative ale lui Eugen Nicolăescu de a mişca lucrurile se loveau invariabil de opoziţia ministerelor complementare deţinute de aliaţi (ilustrând cum nu se poate mai bine aberaţiile rezultate în funcţionarea unei coaliţii contra naturii care nu pentru guvernare fusese zămislită, ci pentru eliminarea pericolului vital numit Traian Băsescu – demers eşuat lamentabil), ba chiar şi din propriul partid (Daniel Chiţoiu, convertit la pontism, secondat de dinozaurul tehnocrat Gheorghe Gherghina, aflat în Ministerul Finanţelor din 1987!). În iunie 2013, sub presiunea PSD din teritoriu, Victor Ponta decide totuşi, peste capul lui Nicolăescu, şi, mai ales, peste capul lui Raed Arafat, reînfiinţarea Institutului Inimii din Târgu Mureş, uitând de tâmpenia aia cu „autonomia financiară” cu care-şi rânjise festivist teslele cu câteva luni în urmă. Despre IGH, nimic. Pentru că mureşenii au parlamentari, pe când ieşenii au caricaturi. Deşi în opoziţie acum, tot Petrică Movilă, migrat între timp la PMP (unde chiar se potriveşte, după părerea mea), „taie şi spânzură” în sistemul sanitar ieşean; el fonfăie fraze greu de înţeles, dar este foarte eficient la lobby. Bun, omul e consecvent. Dar ce te faci cu parlamentarii „puterii”? O simplă listă a lor ne-ar asfixia cu hohote de râs, dar parcă prea tristă-i situaţia ca să ne mai ardă. Dau doar un singur exemplu: deputatul PNL Grigore Crăciunescu, alt opresor al limbii române, de formaţie stomatolog, fost primar de Paşcani, răcneşte prin Parlament că „Nu trebuie, dom’le, niciun IGH!”, admonestându-şi colegii (din alte judeţe, desigur!) care susţin reînfiinţarea (în mod paradoxal, chiar un deputat clujean, liberalul Radu Zlati, a formulat în luna iunie o interpelare privind IGH, la care domnul ministru Nicu Bănicioiu nici până în prezent nu a răspuns). Cu alte cuvinte, la guvernare au fost şi „unii”, şi „alţii”, alternanţa la putere s-a produs în mod democratic, dar inepţia continuă.

Să facem un rezumat: un incompetent clujean, jurist de profesie, vrea să facă economie închizând, prin intermediarul notar comerciant de grăunţe pentru motănei, instituţii de elită; în fine, se bâlbâie puţin, înfiinţează, concomitent cu desfiinţarea IGH, un Institut cu acelaşi profil în oraşul său natal, uită de legea transparenţei decizionale, dă o Hotărâre de Guvern (85/2011) bazată pe o notă de fundamentare incompletă, mincinoasă, cu evidente erori, apoi zice că, gata, a rezolvat reforma. Ăilalţi, opoziţia adicătălea, şuieră şi huruie, ajung la putere cu chiu, cu vai, promit restabilirea normalităţii, dreptate până la capăt, bla bla bla, apoi uită; îşi amintesc ca prin vis în timpul campaniei electorale şi afirmă că lucrurile s-au rezolvat, însă nimic nu se schimbase de fapt. Adică mint într-una. Ce să mai înţelegi din asta? Dar iată că zorii unei noi campanii electorale se iţesc. Septembrie 2014: doamna senator PSD Gabriela Vrânceanu-Firea are o revelaţie şi afirmă, într-o declaraţie politică, că desfiinţarea Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie din Iaşi a fost o greşeală care trebuie reparată urgent, aşa cum s-a procedat şi în cazul Institutului Inimii din Târgu Mureş. De parcă alţii guvernaseră în ultimii doi ani, oameni răi, care au promis şi nu s-au ţinut de cuvânt. Frumoasă este ţara mea!

Învăţ în fiecare zi din toate astea şi, prin înţelepciune, îmbătrânesc. Dar, oricât realism de ăsta materialist-dialectic mi s-ar scurge pe obraz, vâscos, un lucru ştiu sigur: IGH trebuie să trăiască!

NR Articol apărut în ediția print Expres Magazin din luna decembrie.

loading...

1 COMENTARIU

  1. NU VREI TU SA SUGI LUPA LA ALTA MASA MAI DOCTORASULE ?
    TE TOT AGITI SA AJUNGI CINEVA IN POLITICA SI TOATA LUMEA ITI DA CU FLIT, SPAGAR MIC SI BLOND, STII DE CE ?
    FIINDCA ESTI DOAR O MAHALAGIOAICA MOLDOVEANCA EGALA CU ZERO

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.