Măi pulicilor, zice domnia sa!

Dacă ei scot o mie, eu scot zeci mii, dacă ei scot zece mii, eu scot o sută de mii. Mii de ce? De cetățeni!  Care va să zică, eu, cetățeanul Mitică sau Costică, sunt un fel de bancnotă cu valoare doi bani, împachetată în buzunarul de nabab al unui politician. Mă scoate din buzunar și mă zvârle în stradă cum făcea la nuntă Bercea Mondial, dădea în ochii țigănimii prostite de admirație, cu bani, arătându-și virilitatea financiară.

Citesc acest text care se vrea o replică sau o declarație de amenințare. E al domnului Ponta, înțeleg. Domnul Ponta, găsindu-mă la țară, mă obligă să-l traduc ca pe aici. Măi pulicilor, zice domnia sa, cu mine vă puneți? Păi io… și dă-i cu scosul. Mai întâi zice că scosul nu-i constituțional și-i pușcă la pârnaie p-ăia de scot lumea la rivoluție. Apoi zice, curat constituțional, că el scoate la vedere o lume  mult mai lungă și mai lată și mai făloasă. Uau! Păi dacă ăștia, barosanii, sună mobilizarea? Primești hârtie acasă să ieși. Ordin de luptă. Eu pe ce listă oi fi? Dacă mă cheamă ăia de au o mie și mă bat ăia de au zece mii? Și dacă eu nu vreau să ies nicăieri  că am mai ieșit în 89 și s-a ales puzderia? Și de ce-i așa de sigur domnul Ponta că o are el, mulțimea de soldați, mai mare decât toți? Dacă n-o are? O are, că tocmai acum au votat ăia din Comisia Juridică așa cum a zis el: 7 inși a scos PNL-ul împotriva lui, iar PSD-ul a scos de trei ori pe atâția! O are. Parlamentul e votat de popor. Poporul e în Parlament. Și eu i-am votat. Se chemau USL. Dar nu mă mai recunosc în USL-ul ăsta compus din Ponta și Tăriceanu. E drept că nu mă recunosc nici în armata ailaltă, amestecată, de n-o mai deosebesc pe Anca Boagiu de Elena Udrea, de parcă amândouă au supt la aceeași mamă.

Nu știu ce au zis liberalii, dar amenințarea disprețuitoare a matale, domnule Ponta, că faci răzbel folosindu-te de mine, de parcă eu aș fi masă de manevră și mă ai la buzunarul mic și mă scoți ca pe oi la pășune când ai chef, mă  insultă și mă enervează. Am fost alegător USL, dar nu mai sunt de când lumea. De unde ești așa de sigur matale, mereu umflat cu pompa orgoliului, că ai, în poporul ăsta răzlețit și hămesit, milioane de susținători? Nu confunda poporul cu Parlamentul care nu mai e demult al meu și al votanților de acum niște ani.

Mă scoți, ”dacă vrea mușchii tăi”, în stradă? Ies singur, domnule Ponta, dacă vreau. Dar nu ies pentru tine și nu ies nici pentru ăilalți. Ies când nu voi mai putea răbda, ies să dau și în stânga și în dreapta și în față. Dar mi-e silă să mai ies. Iar asta cu ”scot eu mai mulți” am văzut-o prin anii 90 când ”poporul muncitor” năvălea, chemat de Iliescu,  peste demonstrația moșierilor Rațiu și Câmpeanu s-o căsăpească. Și au căsăpit-o. I-au mai căsăpit pe ”vânzătorii de țară” de câteva ori, minerii. Știu că partidul matale are îndelungi tradiții în războaiele de stradă. Eu zic s-o lași mai moale cu scosul. Nu-i nimic mai simplu, într-o țară vândută și secătuită, să suni false chemări la luptă. Strada, când va ieși în stradă, iese fiindcă așa vrea ea, nu la strigătul de luptă al lui Blaga sau al Monicăi Macovei. Și nu iese nici la strigătul tău de filfizon de bulevard, Ponta. Nu-ți mai scoate virilitatea în șosea că te faci de bâlci.

Articol publicat pe ampress.ro