În timpul vieții, dacă ești norocos și atent, întâlnești oameni care sunt repere morale și te marchează sau oameni de la care ai ce să înveți. Sunt puțini și, deci, îi ții minte!

Eu am avut acest noroc – le-am cunoscut pe Surorile Coposu!

Fiecare întâlnire cu Rodica și Flavia Coposu nu este doar o întâlnire cu istoria, ci și cu normalitatea, cu firescul.

Calde, cu umor, cu multă autoironie, echilibrate, moderne, mai în pas cu noutățile și cu vremurile decât mulți dintre noi, și gata să te salveze dacă ești la anaghie.

Ușa lor este în permanență deschisă celor care au nevoie de un sfat sau doar de o gură de oxigen.

Întotdeauna se găsește o ceașcă de cafea pentru cine trece pragul casei. Iar casa lor este veșnic plină de prieteni.

Dacă vrei să afli ultimele cărți apărute pe piață sau ce se mai petrece în România și în lume, trebuie doar să stai de vorbă cu ele. În câteva minute, ai o radiografie clară, concisă, limpede asupra evenimentelor.

Pentru mine, întâlnirile cu Surorile Coposu sunt ca o călătorie în jurul lumii, la sfârșitul căreia pleci mereu cu speranța că și România are o șansă pe acest pământ.

Și asta pentru că pentru Rodica și Flavia Coposu patriotismul nu este un cuvând desuet, este menirea de a trăi.

Mai ales pentru o familie care s-a sacrificat pentru libertate și democrație.

Nu vor să vorbească despre perioada grea prin care au trecut.

De câte ori le-am întrebat sau le-am rugat să scrie – Tanti Rodica mi-a replicat – “Cum să ne plângem, cum să povestim ce greu ne-a fost? În fața lui Cornel( Cornel Coposu) și a suferinței lui, nimic nu trebuie spus, nu se poate compara. Nu putem să facem așa ceva”.

Credința în Dumnezeu și în destinul acestei țări le ghidează în fiecare zi.

I-am întâlnit pe Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Ticu Dumitrescu, Doina Cornea, dar abia după ce le-am cunoscut pe Surorile Coposu am înțeles.

Acum știu un lucru – avem repere morale, avem eroi. La doi pași de noi. Trebuie doar să-i vedem.

Pentru mine, Rodica și Flavia Coposu sunt un model. Sunt așa cum doresc să devin și eu.

Rodica Coposu s-a născut în 1932, pe 26 septembrie, la Bobota.

Iată ce spune Flavia Coposu despre sora sa, Rodi, fragmente dintr-un articol al cercetătorului științific dr. Marin Pop.

„Venirea ei pe lume a fost marea bucurie a vieții mele, spune Flavia Coposu. Dumnezeu mi-a dăruit o jucărie vie de care am beneficiat trei ani neîntrerupt (până în momentul când a plecat la liceu, la Beiuș – n.n.). Îmi amintesc și eu (și spuneau și părinții) că a fost copilul cel mai cuminte și cel mai puțin pretențios dintre noi, pregătită parcă pentru viața ce o aștepta (…) Era veșnic surâzătoare, cu un păr bogat blond și ondulat și cu două gropițe mici, veșnic prezente pe fețișoara ei veșnic surâzătoare” (Flavia Coposu-Bălescu, Amintiri povestite. Amintiri trăite, Ed. Dacia XXI, Cluj Napoca, 2011, op. cit., p. 186).

La final adăugăm caracterizarea pe care i-o face sora sa Flavia, care credem că sintetizează cu adevărat personalitatea „mezinei” familiei Coposu, Rodica Coposu: „Pentru familie, ea a devenit stâlpul siguranței. Și-a dedicat întreaga capacitate materială și spirituală pentru folosul familiei și al tuturor celor care i-au cerut sprijinul. Generozitatea a moștenit-o de la mama, toleranța și dragostea de oameni de la Cornel, spiritul de dreptate de la tata și de la Doina și se poate spune că a cules de la fiecare dintre noi calitățile pe care nu le-a păstrat pentru ea, ci le-a dăruit celor ce aveau nevoie” (Flavia Coposu, op. cit., p. 187-188).

La mulți ani, Rodica Coposu!

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.