Nu ştiu dacă vă mai amintiţi – cei care, ca mine, aveţi amintiri din „epoca de aur”: cînd a început să se vorbească şi la noi despre Gorbaciov şi planurile lui de perestroikă, un literat glumeţ a tradus din limba rusă acest nou concept prin tandrul cuvînt românesc „ferestruica”: era, dacă nu o amplă deschidere către o viaţă liberă şi civilizată, măcar o întrezărire, o speranţă – o ferestruică.

Colegul şi prietenul Ovidiu Pecican lansează o nouă noţiune, katastroika. Citez din remarcabilul lui editorial din România Liberă de azi, 12 iulie: Consecvenţa voinţei de a adopta un set de măsuri menit să aducă societatea ca ansamblu la stagnare şi regres, pentru o dominare politică facilă şi o aservire politică eficientă, la nevoie, cu tăierea şanselor înseşi la existenţă şi sănătate şi cu asmuţirea diverselor segmente sociale unele împotriva altora, devine definitoriu pentru o antiperestroika, o restructurare de fond îndreptată contra libertăţii şi drepturilor cetăţeanului la speranţa de mai bine. Datorită combinării energiei politice negative canalizate către inovaţia legislativă paralizantă şi destructivă, a incapacităţii administrative în raport cu provocările climaterice şi naturale, ca şi a perseverenţei decidenţilor în direcţia promovării coerente a noului climat social de subminare a democraţiei, în pofida declaraţiilor populiste nesusţinute prin conduite publice pe măsură, socotesc că România a intrat în etapa perestroikăi negative, a antiperestroikăi, a katastroikăi (restructurarea în sens descendent, catastrofală. A opri acest curs al istoriei recente devine o urgenţă patriotică atât în raport cu România, cât şi faţă de angajamentele noastre europene.

Acest nou concept sintetizează în mod remarcabil o stare de lucruri la care trimeteam şi eu acum cîteva zile sub titlul „Piramida lui Maslow”, comparînd politica Băsescu/Boc cu stagnarea din epoca Brejnev. Nu cred că e vorba de un plan diabolic şi secret al actualei administraţii, pe care nu o consider capabilă de planuri, ci doar de furt fără perdea din banii publici. Dar, aşa cum mineriadele din 1990/1991 au fost reacţii instinctive ale celor mai conservatoare forţe din societatea românească, în frunte cu clicile de moştenitori ai Securităţii şi nomenclaturii care se pregăteau să cumpere tot ce era privatizabil la preţuri cît mai reduse, şi de aceea aveau nevoie de eliminarea oricărei concurenţe occidentale, ca şi de strivirea opoziţiei politice, tot aşa, reacţia viscerală a unei noi clase de îmbogăţiţi, cea care l-a inventat pe Băsescu şi PDL-ul pentru a lua locul ostenitului PSD, provoacă acum această ofensivă destructivă contra firavei clase de mijloc căreia guvernarea Tăriceanu îi deschisese, dacă nu chiar o fereastră către un standard european de dezvoltare, măcar o ferestruică.

Cum bine zice Peco, a opri acest curs al istoriei recente devine o urgenţă patriotică atât în raport cu România, cât şi faţă de angajamentele noastre europene.

Sursa – http://wwwzoepetre.blogspot.com/

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.