Jurnalistul Rareș Bogdan reacționează după ce Ambasadorul SUA la București, Hans G. Klemm apare pe internet alături de oficiali UDMR și ai unor formațiuni maghiare extremiste cu steagul secuiesc.

Şi eu ce să fac, să tac? Să tac din nou? Spun ADEVARUL, cu decență și bună cuviință.

Cu o durere care mă sfâşie, mă străduiesc să-mi adun gândurile. Tocmai am văzut fotografia în care Excelența Sa, Domnul Hans Klemm apare alături de doi vulpoi bătrâni ai revizionismului, a.k.a. Antal Arpad şi Tamas Sandor. Cu mâna pe steagul secuiesc. Cutează minte, spre limpezime, că nu e rost de dezechilibru, îmi spun! Calm, măi Rareș! Calm și clar. Poate că, în urma unor invitaţii repetate, însoţite de acuzaţia că minoritatea maghiară este ostracizată, ceea ce e o minciună ordinară, domnul Klemm a dat curs unei solicitări de întrevedere. Zic şi eu, descriu o lume ideală. O lume aproape normală. Poate că Distinsul Domn Ambasador, de altfel de bună credință și decent, habar nu avea cu cine are de a face şi că sub blăniţele de oaie, Antal Arpad și Tamas Sandor sunt doi revizioniști notorii ce au încă probleme mari cu Trianonul și mai poartă poate biblii scobite, în care ţineau unii pistoale. Poate că nici nu-i trecea Excelenței Sale prin creanga minţii că o fotografie de protocol poate fi folosită într-un mod odios. Absolut odios. Desigur, putea să ştie ce reprezintă bucata de pânză. Sau ar trebui să știe că nu e doar o pânza albastră cu simbolistica aurie. Dacă ştie, probabil mâine, poimâine va face vizite în Făgăraş, în Maramureş, în Bucovina, la Galaţi, la Apahida sau în Drobeta, la Tulcea şi în Bolintin, ca să le ceară oamenilor, români necăjiţi, să se fotografieze cu steagurile locale. Neştiind că la noi nu prea există conceptul ăsta. Că noi avem un singur steag, pentru care Doamne, mult sânge a mai curs! Un steag si atât.
Poate că Excelența Sa, domnul Klemm nu ştie că secuii sunt nişte mexicani veniţi în California, care acum sunt americani. Așa cum nu știe că majoritatea tăcută a secuilor și maghiarilor din țara aceasta are cu totul și cu totul alte probleme decat prostiile revansarde ale unor lideri absurzi. Poate nu i-a spus nimeni că în nicio ţară nu există vreo minoritate cu mai multe drepturi decât minoritatea maghiară din țara mea. Educaţie, justiţie, administraţie – sunt doar câteva dintre domeniile unde libertatea de a gândi, vorbi, scrie în limba maternă este garantată. Chirurgii, de asemenea, pot să scoată măsele în limba maghiară. Janos-ii se căsătoresc cu Florici şi trag la copii fără număr, fericiţi. Și mândri! Poate că Excelența Sa, Distinsul Domn Klemm nu mai ţine minte că pentru aderarea la NATO şi UE a trebuit să arătăm că vecinii ne iubesc. Şi invers. Sigur, secuii sunt înăuntru, dar crezul unor lideri de-ai lor în Ungaria Mare, la care visează, nu s-a stins. Unii dezaxaţi l-au spânzurat pe Avram Iancu. Alţii visează să-i imite. Alţii speră la un Kosovo în mijlocul ţării mele. Sigur, din fericire, aceștia sunt puțini. Chiar foarte puțini.
Poate că Excelența Sa, Domnul Klemm, nu ştie încă ceva: pentru noi, ardelenii, care întâi suntem români – acesta este genul proxim – a vedea că în ziua în care sărbătorim 5 ani de parteneriat strategic cu SUA, trimisul celei mai puternice ţări se fotografiază cu unii care vor să ne sfâşie ţara, este o palmă foarte dureroasă.
Sau e cumva o supapă?
Ce simte acum mentalul colectiv? Poate simte frică. Poate crede că vom fi din nou traficaţi. Poate e o cacealma. Poate e o gafă. ÎNCĂ UNA?!? A mai fost una de curând, tot in țara mea. Doar că dincolo de Prut.
Ce mama naibii e asta, Excelența Voastră? E doar ignoranță și bună cuviință din partea Domniei Voastre și ticăloșie și premeditare din partea lor? Ce să-mi treacă mie acum prin minte şi să fie corect? Să-mi fac radiografie la inimă ca să vedeţi că jumătate e colorată cu 50 de steluţe?
Mi-a trecut prin ţeastă că poate nu sunt în siguranţă. Că poate cei ce vorbesc de 2018, având temeri că nu ne prinde cu ţara întreagă n-or fi chiar nebuni. Cum pot să mă apăr, Excelența Voastra, Domnule Klemm, de neînţelegerea care generează altă neînţelegere şi în cele din urmă duce la război? E plină lumea! Fumegă mereu! Iar noi, românii, n-am stârnit războaie, am încasat mereu războaie, visând doar la pace. Ne-a făcut Bunul Dumnezeu bogaţi. Între timp, nu mai suntem. Am dat tot, aproape tot, pe mai nimic și doar să fie bine și să ne integrăm ne-au spus cei ce ne conduceau, iar în realitate, doar pentru că buzunarele și conturile lor să crească și ale noastre să scadă și să se închidă de tot…
…Mi-am imaginat ce aş face dacă mâine ar fi ultima zi din viaţa mea. Aş avea timp să-mi îmbrăţişez copilul, soția și părinţii? Să le cer iertare celor pe care nu i-am iubit destul? Să cânt încă o dată „Deşteaptă-te, române din somnul cel de moarte?” Cât timp mai am din viaţa mea, aici în țara pe care Bunicul și Tata m-au învățat să o iubesc, domnule Klemm? Mai este a mea? Inima mai este a mea? Curge sânge din ea… de supărare că dați apă la moară, tocmai Excelența Voastră, celor de care ne explicați să ne ferim țara. Sunt șocat și nu înțeleg, pentru prima oară, absolut nimic din poza asta. Mă rog să fie o făcătură, un fals grotesc, și nu o poză generată poate doar de IGNORANȚĂ, superficialitate sau joc periculos cu Țara asta a mea și a alor mei. Și totuși… nu uitați să iubiți ROMÂNIA și America în fiecare zi! Chiar și atunci când greșesc. Mai ales dacă au decența să își ceară scuze.

Image may contain: stripes and one or more people
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.