Toatǎ lumea are în minte un precedent, şi anume asasinarea, pe 7 octombrie 2006, la Moscova, a jurnalistei independente Anna Politkovskaia. Indignarea exprimatǎ atunci pe plan internaţional şi emoţia provocatǎ de uciderea acestei curajoase femei n-au dus nici pînǎ azi la descoperirea celor care au ordonat lichidarea ei. Sigur, au fost pronunţate nişte condamnǎri la închisoare pe viaţǎ în iulie 2014. Dar ancheta nu a ajuns niciodatǎ pînǎ la creierul operaţiunii.
Va merge justiţia rusǎ mai departe în cazul lui Boris Nemţov decît în cazul Annei Politkovskaia? Este oare o garanţie faptul cǎ Vladimir Putin vrea sǎ supervizeze el însuşi ancheta?
Multe îndoieli sunt exprimate, cel puţin în Franţa, în aceastǎ privinţǎ. Editorialistul Marc Semo nu ezitǎ sǎ-şi publice opiniile, în cotidianul Libération, sub titlul „Crimǎ de stat”. Nu este exclus ca Boris Nemţov sǎ fi fost asasinat de nişte indivizi care, prin acest act de barbarie, sǎ fi vrut de fapt sǎ-i aducǎ un „serviciu” liderului de la Kremin, chiar sǎ-i facǎ „plǎcere”. In acest caz oare cine ar trebui considerat adevǎratul vinovat, dacǎ nu cel care, în ţara lui, din vîrful piramidei puterii, distribuie un fel de permis de ucis? Marc Semon mai face urmǎtoarea observaţie în editorialul sǎu: „In faţa lui Putin, occidentalii, şi mai ales europenii, începînd cu Parisul, au pǎcǎtuit multǎ vreme prin ingenuitate, fǎrǎ sǎ vrea sǎ admitǎ cǎ fostul KGB-ist nu înţelege decît de raporturile de forţǎ”.
Expresia „crimǎ de stat” revine într-un interviu acordat cotidianului Libération de Hélène Blanc, politolog şi specialistǎ în limbile orientale. Ea evocǎ o altǎ serie de asasinate care nu au fost elucidate: Alexandre Litvinenko, otrǎvit cu poloniu la Londra, juristul Serghei Magniţki, ucis în închisoare, militanta pentru drepturile omului din Cecenia, Natalia Estemirova, şase alţi jurnalişti de la Novaia Gazeta ucişi înainte şi dupǎ Anna Politkovskaia. La întrebarea, „devine Rusia o dictaturǎ?”, politologul Hélène Blanc rǎspunde „Rusia este deja o dictaturǎ. Perioada cu cea mai mare libertate a fost la sfîrşitul erei Gorbaciov şi la începutul erei Ielţîn. Putin este un dictator care nu-şi spune numele. Pentru opozanţi, nu existǎ alternativǎ decît închisoarea, exilul sau moartea”.
Aş mai cita, tot din Libération, aceastǎ analizǎ semnatǎ de Veronika Dorman: „Chiar dacǎ nu a comandat el asasinarea opozantului rus, Vladimir Putin rǎmîne responsabil întrucît a încurajat isteria patrioticǎ în numele cǎreia sunt luaţi ca ţinǎ opozanţii”. In contextul acestui climat de urǎ, mai spune comentatoarea, Putin nici nu mai are nevoie sǎ dea ordin în vederea lichidǎrii opozanţilor. Libération mai reia un comentariu fǎcut de un jurnalist rus pe blogul sǎu, Andrei Lohak: „Ne aflǎm într-un rǎzboi mediatic cotidian, ne sunt arǎtaţi munţi de cadavre, este exacerbatǎ ura faţǎ de duşmanii regimului… Rezultat: viaţa umanǎ nu mai are nici o valoare în Rusia”.
sursa- RFI
