chicago-2Cu-Ed-Sullivan-in-19581IP-Color-Akira-KinoshitaTocmai am ieșit de la concertul lui Itzhak Perlman de la Lyric Opera of Chicago. Din cauza imobilității sale, dă rar concerte în partea aceasta de lume și atunci alege țara lui, Israelul, iar în rest, cu o frecvență destul de redusă, alege marile orașe ale Americii.
De ani de zile încercam să-mi armonizez programul cu unul dintre concertele lui și iată, am reușit astăzi, la Chicago.
Mulți s-ar întreba dacă merită să zbori 14 ore pentru două de muzică!? O, da!!!

De Itzhak Perlman m-am îndrăgostit cu ani în urmă când am ascultat coloana sonoră a filmului “Schindler’s List” și m-am întrebat cine este virtuozul care a putut răscoli și reda în muzică drama unui întreg popor ales de Dumnezeu și hăituit de oameni?!
Și de atunci l-am ascultat mută pe Mezzo sau în mașină de pe CD-uri care-i poartă numele.
Perlman este nu doar un artist desăvârșit, el este și un învingător în fața handicapului, a neputinței locomotorii, a frustrărilor pe care le acumulezi (chiar și inconștient) în astfel de situații, este o lecție de viață pentru noi, cei sănătoși, care putem merge și putem alerga și pe care adesea ne îngenunchează pesimismul cotidian.

De zeci de ani într-un scaun cu rotile, Itzhak Perlman este unul dintre cei mai mari violoniști ai lumii și un catalizator artistic prin programe muzicale prin care a dat o șansă artiștilor talentați și a încurajat performanța fără granițe.
Din vioara sa Stradivarius, pe care a cumpărat-o în 1986 de la Yehudi Menuhin, cu 60.000 de dolari (și care astăzi ar valora circa două milioane de dolari), Perlman a interpretat astăzi Beethoven, Richard Strauss, Debussy și, la final, câteva melodii celebre între care, parcă pentru a mă gratula cu superlativul absolut, “Orfeu și Euridice” de Gluck, melodia pe care o ascult uneori pe repeat până la exasperarea colegilor mei de birou.
Dacă m-ar fi întrebat “Ție, Floare dragă, care ai străbătut planeta să mă asculți, ce ai vrea să-ți cânt astăzi?”, i-aș fi răspuns fără să clipesc “Gluck”!
Și a cântat pentru mine astăzi, la Chicago, ce mi-am dorit și m-am rugat!
“I’ve played everything I wanted to play. There are still people I would like to play with but some of them are already dead” a spus candva Perlman, și unul dintre cei care trăiește încă și alături de care a și cântat astăzi este pianistul srilankez Rohan de Silva.

Am dus o broboadă românească din Bucovina la Opera din Chicago

Călătoria acestui om însemnat și dăruit de Dumnezeu să aducă bucurie oamenilor prin muzică, limbaj universal, a început în Tel Aviv,  unde s-a născut. La vârsta de trei ani a încercat să se înscrie la Conservatorul Shulamit, dar era prea mic pentru a ține vioara în mână.
Pe atunci, Palestina  era încă sub regim  britanic și din 1948 a fost recunoscut ca Statul Israel. Tatăl său, Haim Perlman, era proprietarul unei mici spălătorii. În anul 1949, la vârsta de 4 ani, Itzhak Perlman  s-a îmbolnăvit de poliomielită și nu s-a putut ridica din pat vreme de multe luni de zile. În urma infecției virale el a rămas cu o paralizie bilaterală a membrelor inferioare. Cu timpul, a început să se deplaseze  cu ajutorul unor cârje și în ultimele decenii să se ajute și de un scuter special. A fost nevoit, până astăzi, din cauza handicapului, să cânte la vioară și să dirijeze numai așezat pe scaun.

 

În 1958 au avut mare răsunet cele două apariții ale sale, la vârsta de 13 ani, în SUA, ca reprezentant al Israelului, în emisiunile televizate de divertisment (Ed Sullivan Show și Caravana stelelor,) ale lui Ed Sullivan. În același an, 1958, familia a hotărât să rămână cu Itzhak la New York, unde el a primit o bursă pentru a-și putea continua studiile la prestigioasa Școală Julliard. Acolo a devenit elevul renumitului profesor de vioară Ivan Galamian și al asistentei nu mai puțin faimoase a acestuia, Dorothy DeLay. În timpul studiilor nu beneficia de un nivel de trai prea ridicat și de aceea, uneori, a cântat prin hoteluri pentru a se întreține.

În anul 1964 a câștigat concursul Leventritt. Unul din premiile acestui concurs a fost dreptul de a cânta ca solist cu Filarmonica din New York, sub conducerea lui Leonard Bernstein.
În 1987 s-a asociat turneului de concerte al Filarmonicii israeliene din Tel Aviv, sub bagheta lui Zubin Mehta, în Europa de Est, la Varșovia și Budapesta. S-a alăturat din nou acesteia în primăvara anului 1990, când orchestra israeliană s-a deplasat prima dată în Rusia și Letonia, susținând concerte la Moscova, Petersburg și Riga, apoi în anul 1994 în China și India. Perlman a interpretat ca solist muzica mai  multor filme artistice. Pentru Schindler’s List coloana sonoră a luat în 1993 un premiu Oscar, iar în 2005, a interpretat alături de celebrul violoncelist Yo-Yo Ma, magnifica muzica din „Memoriile unei gheișe” compusă și de această dată de John Williams.
Perlman a cântat la Casa Albă de câteva ori fiind invitatul președinților americani la dineuri oferite în onoarea unor oaspeți precum Shimon Perez, președintele Israelului sau  Elisabeta a II-a.
În 2009 a cântat la ceremonia de învestitura a lui Barack Obama.

 

Itzhak Perlman locuiește în Manhattan, la New York. Pe soția sa Toby, născută Friedländer, violonistă și ea, a cunoscut-o în timp ce au studiat la Scoala Julliard. S-au căsătorit în anul 1966, când el avea vârsta de 21 ani. Cuplul are cinci copii – 4 fete și un băiat: Noah, Nava, Leora, Ramisi Ariella.

Perlman a primit între altele:
Medalia de aur a Societății Regale Filarmonice din Londra;
Medalia Libertății (Medal of Liberty) – acordată de președintele Ronald Reagan în 1986;
Medalia Națională pentru Arte a SUA – acordată de președintele Bill Clinton în anul 2000;
A devenit doctor honoris causa al universităților Harvard, Yale, Brandeis, Roosevelt, Yeshiva University din New York și al Universității Ebraice din Ierusalim;
A obținut 3 premii Emmy și 15 premii Grammy.

Însă dincolo de aceste cifre și repere biografice, experiența pe care v-o poate oferi acest violonist de excepție, ascultându-l din sală, este ceva ce nu vă poate spune nici Google-ul, nici You Tube-ul, și nici măcar eu povestindu-vă.
Doar voi înșivă veți putea asculta cât de înălțător poate cânta un om care, ca un premiu suprem al vieții, reușește dintr-un scaun cu rotile și neputând să meargă, să ridice planeta în picioare!
Este forma de umor a lui Dumnezeu față de cei care cred că având două picioare sănătoase, pot mai mult decat Itzhak Perlman. De fapt, ei pot infinit mai puțin…

NR Acest articol a fost publicat pe blogul Florianei Jucan.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.