Trebuie să recunosc, această nouă atitudine „războinică”, adoptată de un preşedinte pe care îl vedeam mai degrabă ca pe un fel de Emil Constantinescu ceva mai molcom m-a luat prin surprindere. Cum, acest bonom „turist”, care şi-a folosit până acum funcţia mai mult pentru a se plimba în cât mai multe ţări străine, ba chiar şi la „papa de la Roma”, pe banii românilor, desigur, dar fără să reprezinte în vreun fel ţara, poate deveni un preşedinte-jucător? Un al doilea Băsescu? O asemenea atitudine nu luasem în calcul. Scandalul dosarului lui Ponta poate oferi, după cum se vede, şi o viziune asupra laturilor mai puţin „publice” ale oamenilor noştri politici.
Mărturisesc, de asemenea, că, până acum, aveam mari îndoieli că DNA este folosit de actuala putere pe post de instrument de represiune asupra adversarilor politici incomozi. Da, este adevărat că, despre orice om politic, ocupant al unei funcţii publice, poţi găsi oricând un mic amănunt în biografia sa pentru a-i întocmi un dosar penal. Puneam, până acum, încetineala cu care procurorii DNA par să mişte, însă, lucrurile din loc pur şi simpli pe seama lipsei de timp şi a personalului insuficient, şi mult mai puţin, pe seama ingerinţelor politice. Vechile amoruri se vede, însă, treaba că sunt folositoare şi în cariera politică, aşa cum ne-a demonstrat până acum cum nu se putea mai bine fostul preşedinte, Băsescu, care acum un moştenitor pe măsură: preşedintele – jucător Klaus Iohannis.
Faptul că liberalii şi foştii democrat-liberali se străduiesc din greu să îi găsească lui Victor Ponta nod în papură s-a observat cât se poate de bine încă din campania electorală prezidenţială, când, în ciuda armatelor de „urmăritori”, nu i s-a putut scoate la iveală decât un amărât de doctorat copiat, lucru pe care îl practică pe scară largă, în ziua de astăzi, doctoranzi din toate domeniile. Cum se face că DNA scoate abia acum la lumină nişte aşa-zise fapte de corupţie vechi de ani buni, aproape mucegăite, am putea spune, şi întocmeşte un dosar penal cu o logică strâmbă, doar pentru a lega neapărat faptele cu actuala funcţie deţinută de Victor Ponta, aceea de prim ministru, este mult mai mult decât o coincidenţă. Uitându-se la nevinovăţia cu care se mărturiseşte Laura Codruţa Koveşi, fosta baschetbalistă din Sibiu, cum că dosarele supervizate de ea nu au nici o legătură cu politica şi cu
actualul preşedinte, aproape că îţi vine să o crezi, că, deşi a locuit mult timp aproape de actualul preşedinte, habar nu are cine este acesta. Coincidenţele nu mai pot fi acceptate, iar să ajungem la concluzia că şi DNA-ul s-a transformat într-un fel de poliţie politică nu are face altceva decât să ne arunce pe toţi înapoi, la un fel de epocă ceauşistă bine parfumată cu deodorant de democraţie.
Este clar, în acest context, că PNL nu face altceva decât să încerce pe toate căile, chiar şi prin dosare penale, dacă este cazul, să forţeze demiterea premierului, şi apoi aruncarea în luptă a „bonomului” nostru preşedinte, pentru formarea unui guvern al noului – vechiului PNL. Este exact manevra pentru care Traian Băsescu a ajuns, în cele din urmă, să fie hulit de populaţie, iar aşa-zisa artă în care liberalii se străduiesc să se specializeze, aceea de a manipula masele prin reţelele de socializare nu prea a mai avut efectul scontat, de această dată, pentru că la mitingul anti-Ponta nu au achiesat decât prea puţini dintre cei „convocaţi”. În acest context, deşi nu aş fi, în mod normal, adeptul rămânerii în funcţie a unui prim ministru cercetat penal, nu este în nici un caz momentul ca Victor Ponta să îşi dea demisia, chiar dacă liberalii vor ţipa în fiecare zi, prin vocea marionetei cu fustă care
conduce noul partid, cerând acest lucru.
Mai grav este că această criză, creată artificial de liberali în interes propriu declanşează o nouă luptă de viaţă şi pe moarte, în detrimentul intereselor naţionale. De fapt, liberalii au cam forţat logica învinuirilor aduse, încercând să îl facă pe Victor Ponta de-a dreptul vizionar în privinţa viitorului său politic, şi asta doar pentru simplul motiv că se încearcă introducerea acuzaţiei de conflict de interese în dosar, pentru că este singura potenţială infracţiune săvârşită în exerciţiul funcţiunii de Ponta, ceea ce ar facilita suspendarea sa de către preşedinte, după votul Camerei, de ridicare a imunităţii. De partea cealaltă a baricadei, la Curtea de Apel Alba Iulia se va pronunţa, cel mai probabil săptămâna viitoare, o hotărâre în dosarul în care Klaus Iohannis a solicitat anularea unui raport de evaluare întocmit de ANI, prin care aceasta constatase încălcarea legislaţiei în domeniul
conflictului de interese. Instanţa va pronunţa o soluţie în 10 iunie, cel mai probabil. Pronunţarea unui verdict în defavoarea preşedintelui ar putea aduce demiterea acestuia din funcţia supremă, dar ne-am obişnuit deja, încă de pe vremea lui Băsescu, să observăm cum justiţia nu se mai atinge de nici un fir de păr din capul preşedintelui în funcţie, orice ar fi „săvârşit” acesta. La fel se va întâmpla, probabil, şi acum, iar Victor Ponta rămâne, şi de această dată, prin coincidenţă, urmăritul de serviciu. Pare deja ciudat cum aceste dosare, pentru conflict de interese, par să ocolească miraculos anumite persoane, şi să nimicească imaginea publică a altora. În condiţiile în care Iohannis poate cere suspendarea din funcţie a lui Victor Ponta doar în condiţiile în care faptele penale pe care se presupune că le-ar fi săvârşit acesta privesc exercitarea funcţiei de prim ministru, pe baza logicii puţin
strâmbe a procurorilor DNA, rămâne de văzut dacă se va aventura să îşi ducă „joaca” până la capăt.
Chiar şi pentru diplomaţii europeni, care, până acum, nu încetau să ne dea indicaţii în privinţa deciziilor din politica internă, astfel de coincidenţe par să pută, fapt pentru care, după cum se observă, nici ei nu se mai intercalează în asemenea scandaluri, cum este cel dintre preşedinte şi premier.
