Dacă acum o lună Biserica Ortodoxă sărbătoarea ridicarea la cer a Sfântului Ilie Tesviteanu, acum la sfârşitul verii, PSDpoate chefuii odată cu urcarea în grad (senatorial, nu te gândi la altceva ) a măritului socru Ilie PeSeviteanu. Ilie Sârbu, că despre el vine vorba, este un individ greu de venerat, chiar dacă a ajuns mai marele peste senatorii pesedişti.
Consecvenţa şi fidelitatea sunt două atribute străine individului care din trădare şi-a făcut blazon. A fost alături de Adrian Năstase. L-a părăsit. A jucat în echipa lui Mircea Geoană, de unde a fugit fără dezlegare. A conspirat la căsătoria din interes dintre prea-cucernicul de atunci PD-L cu stătuta Măriuca PSD şi nu a guiţat nimeni împotrivă-i.
Acum e socrul mic al preşedintelui şi marele şef peste senatori. Dacă mâine s-ar deschide stabor politic, ar fi sfetnicul Bulibaşei, dacă i s-ar da oile lui Becali s-ar face luntre, punte şi suflător în CORNu, numai să fie de partea lupului, dar îmbrăcat în haină de miel.
Ilie PeSeviteanu e un model de reuşită pentru o societate bolnavă care îşi face idoli de cârpă. Omul acesta n-a robotit vreodată, n-a stat ca sfinţii în Altar, n-a predicat mai deloc din Amvon şi-a încleiat degetele mereu în mierea puterii, n-a cunoscut Virtutea chiar dacă îşi caută prin nori Venerabilitatea.
În Grecia antică ar fi fost Pytia sau vreo vrăjitoare care pregătea aburul, în Roma lui Cezar ar fi fost Brutus, pe timpul revoluţiei franceze ar fi fost amantul Mariei Antoaneta sau Robesppiere sau Danton, orice numai să biruie “ai noştriâ€.
