O noua  ideologie, dotata cu regulamente ultraliberale, propaganda intensa si jargon  corporate, a reusit în câtiva ani sa dea sah traditiei, experientei  si proiectelor de viata de la noi si de aiurea. Bonus : nimeni nu e gasit  vinovat,   statul plateste, fiecare se descurca  dupa puterile lui. Si totusi, fragilizatul  stat are un viitor si e, poate, chiar  solutia. Cum procedam ?  

 

« Dar, daca este de  revenit la democratia reprezentativa drept cadru, inclusiv pentru guvernanta,  nu este deloc evi­ta­bila abor­­­darea patologiilor  acesteia. Dintre patologii, cea ho­ta­râ­toare astazi este  concentrarea deciziei în mâini putine, uneori într-o singura mâna. Cei alesi dau  seama infim de ceea ce au facut în fata celor care i-au ales la un moment dat. […] Re­pre­zen­tan­tii se delimiteaza tacit, ca un  fel de noua casta – o categorie în sine, care profita de trecerea  de­ciziilor în seama propriei con­sti­i­nte, pe care  de­mo­cratia repre­zentativa o apara, pentru a se sus­tra­ge  controlului din partea electoratului. Din rândul lor sau cu sprijinul lor se  aleg guvernantii din ramura executiva, adesea con­form vointei unei  singure persoane, primul-ministru sau pre­se­din­te­le.  Com­petentele acestora sunt astfel croite, prin legi adoptate, încât cei  doi nu mai consulta Parlamentul, ci numesc sau schimba dupa bunul plac  ministrii sau alti ocupanti de functii-cheie în stat. Se ajunge astfel,  aparent legitim, la desemnari de rude, de per­soane incompetente pentru  a putea fi manipulate, de asa-zisi „ti­neri“ ambitiosi dar nepriceputi  etc. în functii de care depinde soarta multor oameni. »

 

Satui de criza,  austeritate, reforme, stabilitate si alte mantre cu continut cetos dar la  adapostul carora s-a distrus temeinic aproape tot în ultimii ani, multi  asteapta explicatii si solutii. Le pot gasi în cartea lui Andrei Marga… cu  conditia sa o citeasca pâna la ultimul rând. Noroc ca nu e mult (una peste  alta, vreo 200 de pagini) si noroc ca bibliografia e consistenta si la zi  (pentru cei ce vor sa aprofundeze vreun domeniu).

Vederea este si de  mai de sus, dar deloc abstracta, si mai de departe în timp si spatiu, din Europa  si din lume, caci « criza » actuala arata mai degraba ca un moment lung si  greu de « scadenta ». Deopotriva scadenta unui substantial ciclu al  modernitatii si scadenta efectelor de grenada ale neoliberalismului aplicat  orbeste, la scara planetara, fiintelor si statelor în ultimul deceniu.  Deopotriva bilantul unei ere, cea postbelica, de consumerism si  individualism crescând, si acela al unei epoci de financiarizare,  dereglementare si hipermediatizare propagandistica.

În ciuda tuturor  aparentelor, discutiile despre religie, morala, valori, importanta teoriei  pentru orice segment al vietii – adica al participarii lucide, întelepte, si  deci eficiente la existenta –, despre modul de a fi al justitiei si al  învatamântului sunt exceptional de utile. Caci fara ele e practic imposibil  de înteles derapajul democratic în general si cel politic în special. Iar  fara stapânirea acestor cadre, tot imposibil e sa schitezi o conceptie  echilibrata a mecanismelor de reglare, de însanatosire sociala care trebuie  sa intre în functiune în vremea care vine.

România de azi, cu  dezastrele si disperarile ei, e prezenta peste tot. În aplicatii, în  exemplificari, în studii de caz. România ? O tara iesita din comunismul  formal cu mari slabiciuni, cu o modernizare priponita în vechile structuri  mai bine de doua decenii, timp în care un lung sir de patologii cosmopolite  s-au luptat cu toate capacitatile si energiile care mai înfrunzeau din firavul  trup. Scadenta a venit însa si pentru soldarea acelui nociv pâna la letal «  merge si asa ». Cu buna-credinta, competenta si inteligenta – pe care tara  le are, dar nu le foloseste –, echilibrele se pot regasi. Nu însa fara a  reda si fiintelor, si statului charta lor de obligatii si responsabilitati,  lucruri depasind cu mult nivelul bataliilor de persoane si pe acela al  sloganurilor despre masuri si actiuni miraculoase pret de trei zile.  Da, în vreo 200 de pagini se poate face turul « chestiunii  ». Cu folos si cu tonus, oferind generos chei si speranta în chip familiar,  academic si, desigur, ardeleneste.

 

 

Din cuprins  : Ce este guvernanta ? n Cum s-a ajuns la guvernanta ? n Reactii la guvernanta  universitara n Ce este buna guvernanta ? n Costurile guvernantei nereusite n Unde este utila guvernanta  ? n Amenajarea  teritoriului n Conceptul  actual de spatiu n Noul  concept al spatiului politic n Chestiunea cooperarii  transfrontaliere n Guvernanta  teritoriala n Guvernanta  regionala n Guvernanta  europeana n Guvernanta  globala n Guvernanta si  statul national n Cum se  amelioreaza guvernanta ? n Statul national – ceva obsolet ? n Guvernanta si legitimare n O aplicatie : regionalizarea în  România actuala n Democratie, cultura, secularizare n Ce ne uneste ? n O  aplicatie : delegitimare si istorie n Ce este real ? n Motivatie si apatie n Ceea ce nu se poate cumpara n Ceea ce nu se poate masura n Decapitarea disciplinelor si proliferarea  managerilor n Iesirea  din fragmentare n Pacificarea n Noul concept al omului n Guvernanta si neoliberalismul n Alternative n Dupa criza n O aplicatie : educatia în deriva n Universitatea veritabila si  problemele ei n O aplicatie  : revenirea la investigatia stiintifica n Dincoace de noul conformism n O aplicatie : revenirea la  justitie n Reconstructia  centrului n Bibliografie  selectiva

 

 

Andrei Marga (n. 1946 în Bucuresti) este licentiat  în fi­lo­so­fie si sociologie si a obtinut doctoratul în  filosofie cu o te­za despre conceptia Scolii de la Frankfurt (Herbert  Mar­cu­se). S-a specializat în filosofia contemporana în  Ger­ma­nia Federala si SUA. A publicat numeroase volume, printre  ca­re Schimbarea lumii. Globalizare, cultura, geopolitica (Edi­tu­ra Academiei Române, Bucuresti, 2013), The Destiny of  Eu­ro­pe (Editura Academiei Române, Bucuresti, 2012),  Argu­men­tarea (Editura Academiei Române, Bucuresti, 2011),  Chal­lenges, Values and Vision. The University of the 21st  Cen­tu­ry (Cluj University Press, 2011), Die Religion im  Zeitalter der Globalisierung (EFES, Cluj-Napoca, 2010), Filosofia  lui Habermas (Polirom, Iasi, 2005), Filosofia unificarii  europene (EFES, Cluj-Napoca, 2005), Introducere în filosofia  contempo­ra­na (Polirom, Iasi, 2002), Reconstructia  pragmatica a filosofiei (Polirom, Iasi, 1998), Rationalitate,  comunicare, argumentare (Dacia, Cluj-Napoca, 1990). 

Profesor de  filosofie contemporana si logica generala, An­drei Marga a fost rector al  Universitatii « Babes-Bolyai » (1993-2004 si 2008-2012), ministru al  Educatiei Nationale (1997-2001), ministru al Afacerilor Externe (2012),  pre­se­din­te al Institutului Cultural Român (2012-2013),  consultant al unor institutii din China, Vatican, Germania, Ungaria. A  primit ordine de stat în Germania, Franta, România, Ita­lia, Portugalia  si premii internationale (între care Premiul international « Herder ») în  Austria, Germania, Israel. Pro­fe­sor invitat la universitatile din  München, Viena, Mon­t­pe­llier, Ierusalim, Bucuresti. Laureat al  Premiilor nationale « Bar­nutiu » si « Bratianu ». 

 

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.