Grivei a devenit Cris von Bistritz

Citesc, nu știu dacă amuzat sau înspăimântat, că președintele Curții Constituționale a României, domnul Zegrean, acel personaj ușor oblic și într-un dezechilibru, mai ales moral, ostentativ, are un câine ciobănesc pe care-l cheamă  von Bistritz. Mai exact, cu onomastica întreagă, Cris von Bistritz. Îmi sună, nu știu de ce, ca Honore de Balzac. Clasicul francez, obsedat că n-are o origine nobiliară (el și arăta ca un birtaș!) și dorindu-și morțiș s-o obțină prin transplant de certificate cu parafă sangvină albastră, n-a murit până nu și-a anexat un ”de”. Domnul Zegrean, altfel un personaj simpatic, de comedie, și-a nemțit și europenizat câinele, în fapt și-a mutilat onomastic patrupetul, un câine de excepție, înțeleg, care a luat și premiul de frumusețe la o competiție de profil. Probabil și stăpânul ar fi meritat un premiu similar pentru zminteală. Cum dracu să-ți strigi câinele Cris von Bistritz? Dresorii și cresătorii recomandă nume simple, care pot fi rostite într-o silabă eventual, să zicem, dacă tot nu umblăm la nume neaoșe, Rex. Câinele și-l aude și și-l  asociază rapid cu persoana sa lătrătoare. Nu poți chema un câine, de vănătoare, preocupat să ia urma unei vulpi,  Mohammad Reza Pahlavi Ariamer sau Rainer Maria Rilke! Sau dacă ai o cățelușă la Pocreaca, unde ai domiciliul, s-o strigi Anna de Noailles!

Nu m-aș fi oprit la această schingiuire onomastică, indicând un sindrom de parvenire până la nivelul orătăniilor din curte, găinile outoare fiind musai Plymouth sau Olandeze Gold Coroană, dacă nu era vorba de câinele domnului Zegrean, personaj cu un rol covârșitor în ultimii noștri ani istorici. Clasa noastră de vârf, exclusiv politică, fiindcă și domnul Zegrean e un politician, nu un judecător, a pierdut cu totul confortul autohton de a merge, ca în copilărie, desculț prin iarbă. E o senzație aparent primitivă, dar de-o rară subtilitate a confortului. E ca la un concert de Crăciun al Filarmonicii vieneze. Îți intră prin pori întreaga gingășie universală, găsită din belșug în țărâna satelor românești.

Eu știu familii de țigani care, dintr-un primitivism aiuritor, și-au botezat copiii Televizor, Dolar, Van Damme, iar unul și-a predestinat fiica pe care o va striga toată viața, conform certificatului de naștere, Cocaina, biata copilă cărând în ființa numelui ei blestemul unui drog cu care nădăjduiesc să nu întrețină altă legătură. Dacă aici e un pitoresc ignorant, dincolo avem de a face cu un simdrom calculat de ștergere a urmelor. Nu poți pleca la Curtea Europeană de Justiție, acolo unde domnul Zegrean a candidat, din fericire cu un lamentabil insucces, având în bătătură un câine cu nume autohton și banal !

Articol publicat pe ampress.ro