Andrei Ursu, fiul disidentului anti-comunist Gheorghe Ursu, nu s-a lăsat impresionat de scuzele lui Călin Popescu Tăriceanu și revine cu o scrisoare și mai acidă, în care demontează argumentele puerile ale șefului ALDE.
Andrei Ursu consideră că președintele Senatului se preface că nu vede miza politică a propriului demers, și îl acuză indirect de minciună.
Scrisoarea lui Andrei Ursu, postată sâmbătă dimineață de istoricul Mădălin Hodor pe contul său de Facebook:
Stimati prieteni,
Ma simt obligat sa raspund public scuzelor pe care mi le-a trimis domnul Călin Popescu-Tăriceanu sub pretextul unei “regretabile confuzii”, atat pentru faptul ca domnia sa a facut publica scrisoarea pe care mi-a adresat-o, cit mai ales pentru ca nu vad in ea decit o neverosimila si lamentabila cramponare in incercarea de a se asocia, fara vreo baza reala si legatura directa, cu cauza dizidentilor din anii ‘80.
1. Pretinsa explicatie „că e vorba de un alt student” cu o “dramă similară”, ca „au mai fost, poate, destui în acele vremuri” este o noua asertiune nefondata a politicianului. Nu se cunoaste vreun alt caz de dizident ucis in inchisoare de Securitate in 1985 (si nici in anii adiacenti).
2. Daca a facut o regretabila “confuzie”, il invit pe domnul Călin Popescu-Tăriceanu sa dezvaluie public cine era acel “alt student inalt, subtire si brunet” care i-ar fi destainuit ca tatal sau ar fi fost ucis in inchisoare de Securitate in 1985?
3. Ar fi absurd sa nu fi stiut cum il chema pe acel ipotetic student, mai ales in conditiile in care domnia sa singur spune ca in facultate cazul lui Gheorghe Ursu era “intens comentat”. Sa intelegem deci ca a cunoscut pe fiul unui alt disident Ursu ucis de Securitate in inchisoare?
(Ar fi trebuit ca aceasta persoana sa si semene cu mine – atata vreme cat legat de cazul tatalui meu eu insumi am aparut ocazional in mass-media incepand din ’90, deci in aceste „mai multe decenii” de cand domnul Tariceanu pretinde ca ne confunda).
4. E aiuritoare pretentia domnului Călin Popescu-Tăriceanu ca nu ar vedea „ce capital politic” ar fi putut obține “doar relatând o discuție de acum aproape 40 de ani cu fiul unui mare disident”, cand tot domnia sa continua, in aceeasi scrisoare pe care mi-a adresat-o, atacurile impotriva Procurorului General pentru ca acesta ar fost „angrenat în prigonirea opozanților regimului comunist”, si incadrandu-l in „sistemul paralel și nelegal de putere”.
Daca domnul Călin Popescu-Tăriceanu se preface ca nu vede miza politica a propriului demers, eu cred ca poporul roman nu sufera de aceeasi miopie si o vede. Voi incerca insa sa i-o explicitez domnului Presedintele al Senatului din nou:
Domnia sa a incercat sa profite de numele tatalui meu, si incearca in continuare din rasputeri sa isi asocieze abuziv numele patat in dosare de coruptie, cu cel al unui dizident ucis de Securitate, exclusiv pentru a-l ataca, de pe o pozitie de “apropiat al opozantilor”, pe Procurorului General, pe care-l acuza de “prigonirea opozanților”.
(Aceiasi parazitare a cauzei adevaratilor dizidenti anti-ceausisti o vad si in campania PSD, un partid sub a carui guvernare un tortionar al tatalui meu a ajuns colonel, dosarele de la Securitate ale tatalui meu erau ascunse sau falsificate, ce mai ramasese din jurnalul tatalui meu a fost distrus, securisti condamnati pentru politie politica au ajuns generali in SRI, iar justitia PSD-ista, cu adevarat “paralela” cu dreptatea, i-a acoperit pe tortionarii Pirvulescu si Hodis, care abia astazi sunt judecati pentru crime impotriva umanitatii).
Este stiut de toata lumea ca domnul Călin Popescu-Tăriceanu este nu doar din ultimele zile, de cand cu Aiudul sau Dosarul Revolutiei, in acest razboi cu Procurorul General si cu “sistemul paralel și nelegal de putere”, respectiv DNA-ul. Si anume, de cand politicianului ALDE i-au fost descoperite actele de coruptie si DNA-ul i-a facut dosare in acest sens. Deci nu pentru vreun rol in dosarele opozantilor anti-comunisti sau in cel al Revolutiei il ataca domnul Călin Popescu-Tăriceanu pe Augustin Lazar de cativa ani incoace. Il ataca pentru ca acesta din urma s-a luptat sa fie pedepsite actele de coruptie ale politicienilor din Romania. Evident, si cele ale domnului Călin Popescu-Tăriceanu.
Va multumesc,
Andrei Ursu
