Am scris acum două zile, amestecând suflet în cerneală, un text care se cheamă ”Lecție Regală” și stă mai jos pe această coloană unde-mi aștern trăiri, gândiri, sentimente. Am, uneori, ezitări. Citesc replici și, nu o dată, mă mustră gândul că poate am greșit. Am făcut o plecăciune în fața gestului dureros al Majestății Sale de a-și da jos de la succesiune, unicul nepot care mai putea închega dinastia regală a României. Argumentul, sumar explicat, în stilul parcimonios al comunicatelor Casei Regale, era că nepotul Nicolae nu are atingeri cu modestia și nici nu înțelege să se consacre, cu întreaga lui viață, binelui public. Regele a făcut enorm, neavând un fiu direct, spre a clădi această succesiune la care renunță cu durere. Ce politician mare de la noi recunoaște că fiul lui e o loază și nu merită să fie împărat? Mă gândesc cum a îndesat-o Băsescu  pe EBA lui, cea școlită în bar și licențiată în discotecă, pe un scaun înalt de la  Bruxelles, unde au șezut Titulescu sau Iorga? Fără jenă, fără rușine, prin ordin de vot și trafic de influență. Comparația este, firește, nepotrivită, nelalocul ei, schiloadă. Dar merită spusă pentru a arăta adâncimea prăpastiei dintre două lumi.

Aseară am auzit cuvântând un scriitor care nu este dintre cei de neglijat, susținător al monarhiei. El spune, fără ezitare, că gestul Regelui este o lucrătură a securității, aceeași securitate care a băgat în temnițe vârfurile statului interbelic, a înmormântat regalitatea și a transportat la Canal intelectualitatea activă română și patrioții adevărați. E, zice acest formator de opinie, o mizerie făptuită spre a pune punct ideii de monarhie pe care destui români o visează încă. Mâna ar fi, zice el, Duda. Casa regală a fost demolată prin infiltrarea lui aici. Ce să înțeleg? Ce a zis. Dar mai rămâne ceva nelămurit. Regele e prizonier? Dacă da, înseamnă că luciditatea lui, la vârsta pe care o are, s-a dus și Majestatea Sa trăiește doar ca un robot captiv. În locul lui gândește Duda, decide Duda, acționează Duda, care are propriul lui program. Margareta, prizonieră a unui sentiment de femeie, e la rândul ei în mâinile ”infiltratului”. Al lui și al altora care-i sunt în spate. Dacă așa stau lucrurile, înseamnă că Mihai al României nu știe ce a semnat, nu știe ce a decis. Mi-e frică să mă gândesc la asta.

Am fost tentat, ascultând și alte opinii, de la regaliști pe care-i știu și care coincideau cu cea a vorbitorului de aseară, să-mi retrag textul publicat în urmă cu două zile. Regele a mai trecut, iată, printr-o încercare de asasinat. De astă dată, reușită. Și totuși, îndoielile mele persistând, las textul intitulat ”Lecție Regală” la locul lui și nu mă dezic de el. Pun alături doar niște întrebări, cele de mai sus, cărora mi-e greu să le dau un răspuns. Oricare ar fi, răspunsul rămâne aproape tragic.

Articol publicat pe ampres.ro

loading...

6 COMENTARII

  1. intre timp blogarii (or fi si ei monarhisti?) scriu (prostii):


    Chiar dacă a pierdut titlul de prinţ, Nicolae va moşteni o parte din averea deţinută de Regele Mihai, evaluată la 60 de milioane de euro. Prinţul renegat va pierde însă biroul de la Palatul Elisabeta şi statutul de VIP.Chiar dacă a fost exclus de la succesiunea la coroană, principele Nicolae poate să se aleagă cu o BUCATA IMPORTANTA din averea lăsată moştenire chiar de Regele Mihai sau de masa sa, Principesa Elena. Averea Regelui Mihai este estimată la aproximativ 60 de milioane de euro. Doar la invitaţia rudelor sale, Nicolae poate merge în continuare în palatele deţinute de familia regală.”

    deci ce am invatat noi de aici: mostenirile regale contin „bucati importante” din avere 🙂

  2. ată ce a postat Mihai Șora în data de 12 august:

    ”Cunosc eu însumi „starea“ de nonagenar, cu toate consecințele ei lumești, încât îmi pot îngădui să le dau un sfat jurnaliștilor noștri grăbiți cu etichetarea, dar repetenți la etichetă, la minima decență pe care o impune istoria Familiei Regale:

    nu construiți scenarii pe seama Majestății Sale Regelui Mihai I, nu atribuiți intenții machiavelice „anturajului“ Său. De multe ori, motivațiile cele mai simple, mai naturale și mai curate sunt și cel mai greu de priceput sau de interiorizat. – Mai cu seamă într-o societate infirmă și văduvită de repere, cum deseori ni se înfățișează societatea românească.

    Nu vă pripiți să comentați decizia unui om trecut de nouăzeci de ani drept o decizie iresponsabilă sau „influențată“ de cadrul familial. Senectutea nu este în mod necesar și indiscutabil semnul alienării; colții smintelii sunt bine înfipți în junele creiere încinse de intrigi, dihonii și alte sporovăieli periferice.

    MIHAI ȘORA
    12 august 2015”

Lasă un răspuns la Marius Bazu Renunțați la răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.