Se zice în popor că un adevărat gospodar „vede dincolo de vârful nasului”, adică, am zice noi în termeni moderni, are capacitatea previzionării, a înțelegerii posibilității de a aparea în viitor și alte efecte decât cele pe care le așteaptă în prezent.
Mi-am amintit de această veche zicală românească atunci când am luat cunoștiință de intenția guvernamentală de a stimula consumul prin reducerea cu 50% a ratelor de rambursare a creditelor pentru persoanele cu un venit până la 1600 lei lunar. Nu sunt pe deplin convins că schema teoretică imaginată corect de către domnul ministru Liviu Voinea va funcționa și în practică. Are prea multe variabile opționale și prea puține elemente de predictibilitate dar salut ideea adăugării la export – vechi și prea mediatizat motor de creștere – și a consumului printre posibilii factori de creștere economică.
Plec totuși de la ipoteza funcționării acestei scheme și a obținerii, măcar pe perioada viitorilor doi ani, a unor sume suplimentare ce ar putea intra în consum. Admit și ipoteza intrării directe a acestor sume în consum, excluzând direcționarea lor spre economisire sau alte destinații dinafara sferei consumului.
Deci, în consecință, privind până la vârful nasului, putem admite că vom putea avea o creștere a consumului ca urmare a aplicării acestei politici. Dar dacă privim dincolo de vârful nasului? Dacă încercăm să privim efectele viitoare, și pe verticala și pe orizontala economiei românești?
S-ar putea să avem surpriza identificării a două tipuri de efecte, unele în plan macroeconomic, altele în plan social.
În plan macroeconomic, efectul pervers cel mai important constă în debalansarea contului curent prin creșterea importurilor. Guvernul merge pe ideea utopică, dacă nu chiar greșită conform căreia creșterea cererii interne va impulsiona oferta internă. Greu de crezut dacă luăm în calcul situația dramatică a producției interne (fiscalitate excesivă, falimente, insolvență, creșterea prețului gazului natural) incapabilă să se „revigoreze” atât de rapid și numai prin stimularea cererii fără o implicare a creditării bancare (implicarea băncilor în economia reală este la cel mai mic nivel din UE) și fără o relaxare fiscală (din contră, asistăm la o creștere a acesteia prin accizarea carburantului și a taxei „pe stâlp”).
Efectul sigur este însă creșterea importului și a deficitului contului curent care vor acționa în direcția anihilării efectului pozitiv pe care creșterea consumului l-ar putea avea asupra creșterii economice.
Ne mai putem aștepta și la o înrăutățire și mai gravă a structurii economiei prin creșterea și mai are a ponderii activităților comerciale față de ce a activităților de producție materială (deja situate la un nivel de peste 30%). În condițiile dificile de implicare a capitalului la nivelul întreprinderilor mici și mijloci, cei care vor investi în activități comerciale vor fi lanțurile de super și hiper marketuri cu consecințe directe asupra monopolizării desfaceii și fixarea prețurilor cu amănuntul.
În plan social, efectele măsurii sunt paradoxale deoarece ea este preconizată să devină operațională într-un context fiscal nefavorabil. Astfel, va intra în vigoare accizarea carburantului ca și impozitul pe utilaje industriale care vor conduce la o creștere considerabilă, în cascadă, a tuturor prețurilor. Mai trebuie adăugată și creșterea cu 40% a prețului gigacaloriei care a condus, încă de la 1 februarie ac., la încetarea activității unei importante părți a producției românești de legume de seră, fapt care favorizează creșterea prețurilor la legumelor din import. Deja prima lună a anului 2014 a marcat o creștere a prețurilor la această categorie de mărfuri.
Calculele ( publicate de diverși analiști) arată că anual, o familie de trei persoane vor cheltui în plus datorită acestor scumpiri cca 1650-1700 lei dar plusul de venit datorat reducerii cu 50% a ratelor la credit vor aduce un venit suplimentar doar de cca. 500 lei.
Diferența dintre cele două sume nu ne poate convinge că va exista o creștere a consumului ci, în cel mai bnu caz, doar șansa de supraviețuire a persoanelor în cauză.
O analiză simplă, iată, nu conduce la concluzia că măsura de reducere cu 50% a ratelor nu are ca scop creșterea consumului ci doar încercarea de a menține pe linia de plutire o categorie săracă a populației (venit de 1600 lei), în condițiile unui an dificil nu numai din punct de vedere economic ci și politic. Este, astfel, o măsură ce nu poate să nu fie suspicionată de populism și interes electoral.
