Liviu Dragnea dă semne că se va mulţumi, în toamnă, doar cu bomboana de pe coliva politică a României, nu are intenţia de a devora nici măcar o feliuţă subţire din pomana democraţiei româneşti. Pentru a-şi salva scaunul de preşedinte de partid, este posibil să sacrifice partidul.

Războiul dintre Dragnea şi Ponta este, fără îndoială, unul de uzură, menit să adauge puncte electorale importante celui mai puternic dintre cei doi lideri. Este incontestabil faptul că, în acest moment, simpatia social-democraţilor din păturile de jos ale partidului este polarizată între cei doi. Cum Dragnea a preluat, însă în forţă partidul şi nu vrea să se dea dus de acolo, indiferent de dosarele care ar mai apărea, având numele său pe copertă, este de la sine înţeles că strategia sa primează deocamdată în teritoriu.

În perspectiva alegerilor parlamentare din toamnă, calculele politice sunt deocamdată puţin înceţoşate, dar este clar, pentru politicienii cu experienţă, că PSD nu va putea să facă o majoritate parlamentară singur. După lipsa de fermitate adoptată în ultimele luni, mai ales după incendentul Colectiv şi după frecuşul cu dosare penale, am putea spune că Dragnea a ales calea compromisului în politică, gândind probabil un Guvern de uniune naţională la finalul anului, cu ajutorul PNL.

Până în noiembrie, gogoaşa umflată cu pompa a lui Nicuşor Dan va avea timp să se desumfle şi se va vedea că, în spatele ei nu este o forţă politică reală, ci mai degrabă un nor de fum alimentat din plin de furnalele televiziunuilor centrale. Vor rămâne atunci la negociere adevăratele forţe politice, adică partidele tradiţionale, PSD şi PNL, plus satelitul ALDE, care se va remorca de voie, de nevoie, la căruţa social-democrată. În acest context, refuzul lui Liviu Dragea de a-l susţine pe Victor Ponta pentru şefia Camerei Deputaţilor poate fi interpretat în mai multe tonuri decât s-ar crede. Să fie, oare, doar o ambiţie de moment, dorinţa lui Victor Ponta de a se autoimpune la şefia Camerei pentru doar câteva luni, sau este o strategie mult mai bine gândită?

Înclinăm spre a doua variantă, mai ales că Ponta reprezintă, în acest moment, aripa radicală a PSD, cea care, indiferent de contextul penal al momentului, este dispusă să configureze cât mai repede un nou Guvern şi să decidă chiar şi soarta preşedintelui. Logica lui Ponta se bazează pe intenţia de a folosi cât mai rapid avantajul dat de alegerile locale în favoarea PSD, ceea ce ar însemna iniţierea rapidă a unei moţiuni de cenzură, demiterea Guvernului Cioloş şi încercarea de impunere a unui premier social-democrat, al cărui nume, aţi ghicit, ar trebui să înceapă cu “P” şi să se termine cu “a”. Acest scenariu ar fi cel mai probabil benefic pentru PSD, chiar dacă ar stârni numeroase reacţii internaţionale, dar nu este conform intereselor lui Liviu Dragnea, care nu vrea cu nici un chip să cedeze puterea politică decât, eventual, unui politician pe care l-ar putea controla din umbră, ceea ce cu Victor Ponta nu poate face.

Drept urmare, Dragnea a ales varianta compromisului politic, în urma căreia îşi păstrează supremaţia în partid, dar riscă să câştige doar glorie pentru PSD, după alegerile din toamnă. Mai exact, PSD ar putea, în această formulă, să facă parte dintr-un guvern tehnicrat sau de uniune naţională, cel mai probabil împreună cu PNL, iar Dragnea va trebui să se mulţumească doar cu bomboana de pe colivă. În acest fel se anulează, însă, avantajul câştigat de PSD la alegerile locale, la nivel naţional, iar Iohannis şi PNL rămân în continuare la butoane.
Într-un asemenea context, nu este deloc exclus să îl avem în continuare pe Cioloş premier, încercând din răsputeri să medieze între miniştrii PSD şi cei ai PNL.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.