Directorul SRI, Eduard Hellvig, vrea transparență și o colaborare mai bună cu societatea civilă, dar și recrutarea de personal din mediul academic.
N-aș avea niciun motiv să nu-l cred pe domnul Hellvig.
Domnia sa poate însă ușor să demonstreze că este de bună credință prin câteva gesturi simple. Dincolo de vorbe, domnul Helvig, de bună seamă că știe forța faptelor.
1. Domnul Hellvig ar putea să-I retragă, dacă să-i deconspire nu poate, pe jurnaliștii aflați sub acoperire. Apoi, doi și-un sfert și SIE ar putea să-I urmeze exemplul. După aceea, împreună cu societatea civilă pe care o curtează, să elaboreze un proiect de lege prin care să se interzică racolarea jurnaliștilor de către serviciile secrete
2. Domnul Hellvig ar putea să declare câte mandate pe siguranță națională a solicitat SRI în ultimii trei ani, câte dintre acestea au fost pentru jurnaliști, și cine sunt aceștia, dacă dosarele au fost închise.
3. Domnul Hellvig ar putea să ceară introducerea în legea de funcționare o prevedere, anunțată încă din 2007 de către echipa lui Călin Popescu Tăriceanu, privind interdicția ca SRI să facă afaceri prin firme conduse de oameni ai serviciului. Altfel, o să ajungem, cât de curând, în situația în care dacă nu ești într-un serviciu, nu câștigi un contract economic.
Dacă domnul Eduard Hellvig dorește cu adevărat transparentizarea serviciului pe care îl conduce sunt sigură că va trece de la vorbe la fapte.
Iată vorbele:
„Sunt, de asemenea, adeptul ideii de mai multă transparenţă, pe care o consider indispensabilă informării publice corecte şi exercitării controlului democratic. Nu este un proces uşor, dar, pentru a reuşi cu adevărat desprinderea de trecut, consider necesară permanenta raportare la valorile pe care am ţinut să le evoc şi care ordonează o puternică opţiune democratică”, Eduard Hellvig
„Consider vitală crearea unui parteneriat între comunitatea de informaţii şi societatea românească. Numai prin acest parteneriat între stat şi cetăţeni vom reuşi să gestionăm adecvat riscurile atipice cu care ne confruntăm”.
„o colaborare mai strânsă cu sfera academică, precum şi recrutarea de personal din această zonă” vor contribui la creşterea performanţelor SRI.
PS. Nu ștrit dacă să mă liniștească sau neliniștească mesajul domnului Hellvig privind recrutarea. Chiar NU sunt suficienți racolați? Mai rămâne cineva civil în România? Acestea fiind zise, așteptăm faptele.

 

Sursa- www.oanastanciulescu.ro

loading...

1 COMENTARIU

  1. Marilena Rotaru, co-președintele Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei, face publică o convorbire emoționantă cu MS Regele Mihai, despre decizia de a-l scoate din linia de succesiune pe Nicolae.

    Iată articolul scris de Marilena Rotaru:

    Despre Nicolae

    Adevărul e singura cale a acestei lumi, este remediul universal al vindecării. Dar cei care nu pot accepta decât ceea ce vor să audă și să vadă pot cădea răpuși de forța adevărului.

    La 94 de ani, Majestatea Sa Regele Mihai I al României se impune din nou, minții și inimii mele, prin incredibila, cutremurătoarea chiar, forță morală cu care slujește neclintit, în deplină demnitate, adevărul, cu sacrificiul propriei ființe și familii. Am primit zilele trecute, într-o convorbire cu Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta, un mesaj din partea Majestății Sale. În biroul Regelui, de vorbă cu Moștenitoarea Coroanei, m-am prăbușit și m-am înălțat, într-o succesiune de șocuri și de emoții. Pot spune că am auzit cum se crapă zidul încăperii de furia cu care Vâșinski a trântit ușa în urmă cu aproape 70 de ani. Stăpânindu-și cu greu propriile emoții, Alteța Sa Regală mi-a transmis dorința Regelui de a-mi spune personal ceea ce a dus la decizia din 10 august 2015. Mi-a trebuit un timp să pot vorbi cu mine însămi, să-mi pot formula coerent, înțelesul acelei convorbiri. Mă simt datoare să vi-l împărtășesc, văzând cum absența adevărului a dus în acest spațiu și nu numai, la vehicularea unor acuzații îndreptate împotriva Regelui și a Familiei Regale. Nu am nici un mandat din partea Regelui sau a Alteței Sale Regale Principesa Moștenitoare să fac public mesajul Majestății Sale. O fac pe proprie răspundere, ca un oștean credincios, care se aruncă în linia întâi ca să-și apere Regele. Regele care a apărat poporul român, dar care, pe Sine nu s-a apărat niciodată. Regele împotriva căruia securitatea, serviciile, politicienii și interlopii au pus tot armamentul calomniilor, manipulărilor, abjecțiilor. Dincolo de tot ce exprimă promiscuitatea lumii politice din România, Regele Mihai este astăzi, în înțelesul deplin al cuvintelor, cea mai înaltă instanță morală a românilor. Chiar dacă această calitate nu se măsoară prin cifre, cei care au nevoie de o confirmare procentuală, o pot găsi în sondaje. Cum să mai încerci compromiterea unei astfel de personalități pe care nu numai propriul său popor, dar, mai ales, capetele încoronate și marile valori ale acestei lumi au așezat-o pe podiumul suprem?!

    Aici vine vorba de cel care s-a numit Principele Nicolae. În spatele chipului de care ne-am atașat afectiv, în care ne-am pus speranțele gândind în timp continuarea regalității și a monarhiei române, lucrau forțe menite să coboare în cele mai întunecate unghere imaginea Regelui și a Casei Regale a României. Confiscat de cercuri oculte frecventate de personaje obscure, politicieni și interlopi, apropiați fostului președinte, o adevărată faună lipsită de orice scrupule, Nicolae a devenit, acceptând, fără să-și dea seama de pericol, instrumentul căutat pentru lovitura pregătită. Naivitatea, faptul că nu a putut avea din copilărie educația menită unui viitor moștenitor al Coroanei, neacceptarea rigorilor impuse de noul statut, celebritatea enormă câștigată într-un timp extrem de scurt, ca urmare a simple sale prezențe fizice, nonconformismul dus dincolo de limitele care pot fi acceptate, l-au identificat ca fiind arma perfectă cu care putea fi atacată din nou Casa Regală. Cum spune românul ”căciula a fost prea mare pentru el.”

    Nici în aceste condiții Regele nu s-a abătut de la crezul permanent de ”a face tot binele posibil în condiții imposibile.” Respect și această decizie a Regelui, așa cum le-am respectat pe toate celelalte.

    Mulțumesc Majestății Sale Regelui Mihai și Alteței Sale Regale Principesa Moștenitoare pentru încrederea acordată și-mi cer iertare dacă gestul meu de acum este considerat nepotrivit. L-am făcut cu respectul deplin și fidelitatea necondiționată față de Regele Mihai și Familia Regală a României.

    Marilena Rotaru

    20 octombrie 2015

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.