Destine otrăvite

Aflu cu scîrbă că în anul de graţie 2010, al douăzecilea de la marea renaştere naţională şi de la instaurarea democraţiei originale, în România continuă să fie vînduţi copii. Onorata clientelă – compusă în special din mafioţi şi dezechilibraţi – îşi poate procura marfa pentru sume modice, pornind de la cîteva sute şi ajungînd rareori la un maxim de 3.000 de euro. Livrarea se poate face la domicilul clientului, oriunde locuieşte acesta.

Mai aflu că în Franţa cîteva mii de copii din România sînt folosiţi în reţele de furt, de cerşetorie şi de prostituţie. Franţa, însă, nu e singura ţară către care sînt exportaţi copiii din România. O simplă aproximaţie care ia în cont şi celelalte destinaţii ne conduce la un rezultat înspăimîntător. Căruia trebuie să-i adăugăm numărul copiilor exploataţi chiar pe teritoriul României de către reţele de aceeaşi natură.

Acum zece ani, la Paris, pe Boulevard Lannes, în plină zi, am văzut o fată, îmbrăcată şi machiată ca o paparudă, făcînd trotuarul. Nu avea sigur mai mult de zece ani. Peste drum, calm, spilcuit, peştele o supraveghea sprijinit de aripa unui BMW negru cu număr românesc. Azi încă, nu poţi să traversezi vreunul din cartierele “calde” ale oraşului fără să vezi copii – băieţi şi fete între 7 şi 12 ani – făcînd trotuarul şi vorbind între ei româneşte.

În 2003, am însoţit o echipă de televiziune care îşi propusese să facă un reportaj într-un cămin de zi pentru copiii străzii. Înfiinţat de o asociaţie caritativă, acest adăpost le dădea posibilitatea să se hrănească decent de trei ori pe zi, să se spele, să se uite la televizor. “Clienţii”, în jur de 50, erau toţi români, majoritatea din familii de ţărani ardeleni, vînduţi de părinţi pentru sume derizorii. Cel mai tînăr avea 8 ani, şi cel mai “bătrîn”, 15. Băieţii furau în magazine sau în metrou, iar fetele făceau trotuarul. Erau cu toţii înrăiţi, agresivi – în asemenea măsură încît reportajul n-a putut să fie realizat. Plecînd din acel loc, am realizat că nici în faţa celor cîţiva muribunzi de care m-am ocupat nu am fost atît de lipsit de speranţă ca în mijlocul acestor făpturi sortite dezumanizării.

NR. Puteţi citi articolul integral accesând linkul de mai jos