Home Actualitate De ce n-a putut fi pictată Elena Ceaușescu în pielea goală?

De ce n-a putut fi pictată Elena Ceaușescu în pielea goală?

by Lucian Avramescu

Citesc, alături, pe AMPress, o știre a colegei mele Giorgiana Radu, despre pățaniile caricaturistului nostru Marian Avramescu. Pe unele le știam. Altele, de aceeași natură, îmi sunt cunoscute din relatările lui directe, că doar suntem frați. Cea cu premiul anulat de prefectul unui județ și alți șefi și șefuți locali pentru că în caricatură își recunoșteau barosanii de la București, a fost de pomină. Ei cereau ștergerea caricaturizaților și înlocuirea lor cu, eventual, niște marțieni!

    Întotdeauna caricatura a accentuat cusururi. Caricatura nu-i un elogiu și nici un omagiu. Persoanele inteligente, care nu-s pline ochi de ele însele, înțeleg, iar unele chiar se bucură fiind băgate în seamă. Când un caricaturist celebru, fiindcă Marian Avramescu e un caricaturist cu premii în toată lumea, te bagă în seamă, chiar dacă strâmbându-ți nițel mecla, poți să te lauzi că ești o personalitate demnă de a intra într-o caricatură.  Ei bine, la noi, din ce în ce mai mulți caricaturiști de talent, cu notorietate, s-au refugiat în ultimii ani, de teamă, din alte interese, în caricatura care nu clintește un fir de păr – când are păr! – din frizura puterii.

     Am fost prieten cu pictorul Sabin Bălașa, Dumnezeu să-l odihnească în liniște pe unde o fi. Odată, de ziua lui, mi-a povestit la el acasă, istoria primului lui tablou comandat de gospodăria de partid, în care să fie înfățișată Elena Ceaușescu. Și pe ea s-o odihnească Cel de Sus în pace fiindcă, orice ar fi  făcut, nu merita ciuruită de Crăciun în afara legii umane și afara legii creștine. Sabin, care și-a crescut singur cei doi băieți, nevastă-sa luînd-o pe alte căi de fericire, picta la comandă pe oricine plătea. Făcea portrete de oameni vii, indiferent cine erau ei. Toți marii pictori, îmi spunea artistul, au pictat și somitățile zilei, pe bani, firește. Sunt portrete ale lui Mussolini, ale lui Stalin, ale lui Sadam Hussein și ale altora de același calibru, realizate de pictori importanți. Sabin i-a pictat pe Ceaușești fiindcă gospodăria de partid plătea bine, iar ei erau o realitate picturală. În candoarea lui, fiindcă Sabin Bălașa avea o candoare de copil, primul tablou cerut, cel cu Leana, l-a executat înfățișând-o, așa cum au fost și sunt toate personajele feminine din pictura lui, în pielea goală. Neîntâlnind-o direct, să-i pozeze, a aproximat-o din fotografii. Era ea, chipul o exprima, iar corpul a încercat să-l imagineze, cu retușuri pozitive. Pictorul i-a anunțat pe cei care comandaseră lucrarea că e gata. A venit unul de la partid, însoțit de doi ofițeri de securitate, care  s-au și recomandat ca atare. Sabin, încântat de sine, a dezvelit în atelierul lui din Pangrati, tabloul în mărime naturală. În clipa aceea, unul din cele trei vizitatori a leșinat. Gazda l-a dat cu apă rece, iar ceilalți doi erau livizi și înfricoșați să nu-i fi văzut cineva că au văzut ce era în fața lor – Elena Ceaușescu, nud. A fost ceva înspăimântător, mi-a povestit artistul. Când și-au mai revenit, unul i-a spus imperativ să distrugă tabloul imediat, să-l ardă, să-l… De ce, a întrebat candid Sabin Bălașa? Tovarășa în pielea goală? Am înnebunit cu toții? Tot artistul, bucuros că ăia veniseră să-i și achite lucrarea, a spus că are o soluție rapidă. O îmbrac în costum popular. Au consimțit toți trei, bucuroși ca la o eliberare din pușcărie. Și, până seara, Sabin Bălașa, care picta iute, a și îmbrăcat-o pe tovarășa.

     Tablourile cu Ceaușești au dispărut, puține sunt într-un muzeu al ororilor. Bălașa și-ar fi dorit să regăsească acea lucrare și să dea jos de pe ea vopseaua de deasupra. Era, zicea el, o lucrare valoroasă și aproape că ar fi cumpărat-o dacă o găsea undeva.

     Caricaturile, mă refer la indivizi vii, încap și în lumea noastră de azi, unele transportate de valul timpului fără ajustări de personalitate. Moartea caricaturii politice survine concomitant cu moartea presei libere. Constrângerile materiale, sufocarea redacțiilor cu impozite peste impozite, au dus la apariția unui gazetar care se dă la preț redus, numai să supraviețuiască. Mai sunt câțiva care nu-s așa, dar fenomenul se produce cu îngrijorătoare viteză.

Articol publicat pe ampress.ro

You may also like

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cele mai recente

Actualitate

Economie

Stiinta

@2023 – Expres Magazin. Toate drepturile, rezervate.