Un personaj feminin notează cu indignare, sub pamfletul meu de ieri, în care lăudam ”patriotismul” învelit în feșe al domnului Ponta, refugiat la urmașii otomanilor pentru a bandaja de acolo durerile țării, aici împiedicându-l DNA-ul care cică i-a găsit niște bancnote de un milion de euro ciordite din portofelul național: ”Dar tu ce ai făcut, mă, pentru țară?” Mă rog, ceva de genul ăsta. Are dreptate. De ce cutez eu, un amărât de alegător, nepolitician, neministru, să mă iau de domnul Ponta? Cum să-mi permit eu sau alt cap de locuitor să întreb, să întrebăm, chiar cu voce tare, cum de a ajuns premierul în Turcia fix în ziua în care trebuia să explice niște coincidențe, niște nedumeriri legate de gesturi care par împotriva mea, cetățeanul anonim? Cum de l-a apucat junghiul la Baku, unde a plecat de capul lui, și n-a mai venit în țară la medicul de familie să-i dea trimitere și a aterizat fix la o clinică de lux din Turcia? Cum de va sta convalescent acolo săptămâni sau luni când e, sau era, premier și avea, asumate, niște datorii? Întrebările astea le pun, de câte ori politicienii cocoțați în vârful puterii, fac ce au chef cu banii mei, cu țara mea,  cu speranțele mele. L-am întrebat astfel, când chema minerii, pe Iliescu. L-am întrebat astfel pe Băsescu, bănuit că și-a rupt spinarea în împrejurări inavuabile, de ce se operează la Viena, i-am întrebat pe toți când au ajuns la putere și mi s-a părut că mă mint și mă fură, că fac măgării și-și bat joc de poporul român. Am întrebat uneori și în numele domniei voastre, madam, și mereu s-a găsit o madamă sau un revoltat care să mă întrebe, apărându-i, ce te bagi tu musiu? Păi mă bag, uneori prea curajos, cum îmi reproșează un prieten care ține la mine. Mă bag și mi se pare uneori că, trăgându-i de mânecă pe politicieni, chiar fac ceva pentru concetățenii mei. Mereu însă apare cineva care-l apără pe politician. Când e plătit s-o facă, înțeleg că-și decontează niște încasări. Sunt unii, ca madam, presupun, care o fac fiindcă sunt în plasa întinsă abil de marii bandiți naționali. Sunt cetățenii captivi, încartiruiți într-o minciună. Așa i-au păcălit toți. Și pe genul ăsta de reacție s-au bazat mereu escrocii.

Ce am făcut eu pentru această țară? Nimic din ceea ce face Ponta al matale. Nu am parvenit în funcții, nu mi-am confecționat prin furt doctorate, nu am făcut din demagogie o profesie a sărăcirii și vânzării neamului meu. Am făcut copii care au învățat carte și muncesc onest, am nepoți care învață să iubească România. Nu mi-am vândut pridvorul casei părintești. Am ajutat, cât am putut, pe cei în necaz. Nefiind un om bogat am donat țării mele cea mai mare colecție de pietre cioplite de țărani. Eu le-am strâns, eu le-am cumpărat, umblând prin sate,  pentru a demonstra și astfel dăinuirea, în cremene, a acestui popor. Muzeul e deschis oricui vrea să-l vadă în satul meu. Am scris și niște cărți, multe chiar, care sunt în bibliotecile celor care vor să le citească. Sigur că astea toate sunt fleacuri pe lângă ce face idolul matale. Idolul ăsta pe care l-am cunoscut când avea douăzeci și ceva de ani, avea o mână în gips de la fotbal și, așa mi s-a părut mie, avea toate datele pentru a ajunge un șarlatan. Așa va fi mereu. Din Turcia, unde s-a pitit de lege, modelează apologeți, adună fraieri, așa cum a făcut și a rezistat la putere 25 de ani, Traian Băsescu, așa cum au făcut toți bandiții care au ruinat România. Ce am făcut eu pentru acestă țară? Nimic, madam.  Ponții și băseștii toți ai României și-au bazat și își bazează puterea și averea nesimțită pe unii ca tine. Nefiind în stare să te determin să deschizi bine ochii, n-am făcut, într-adevăr nimic pentru țara mea.

Articol publicat pe ampress.ro

loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.