Cine pune mâna pe România

Alegerile prezidențiale din 2014 vor deveni, probabil, studiu de caz pentru următorii ani – implicarea serviciilor secrete, a grupurilor de interese românești sau străine, miza energetică, strategică, au fost fără precedent în ultimii 24 de ani.

În premieră în România este posibil să ajungă președintele republicii un ofițer sub acoperire, o spune de la înălțimea Cotroceniului, Traian Băsescu, fără să se sinchisească, însă, să aducă o minimă dovadă.

Ce a urmat după această zicere? Nimic! Băsescu a încălcat legea secretului de stat s-a auzit din câteva piepturi brave de analiști. Așa o fi. Dar interesează pe cineva că serviciile secrete ar putea avea zeci, sute, poate mii, de politicieni, magistrați, jurnaliști în solda lor, că aceștia nu decid sentința într-un dosar, de pildă, pe baza probelor, ci a ordinelor? Tăcerea, indiferența din societatea românească pe acest subiect este de natură a te paraliza.

Așadar, din acest subiect, după alegerile prezidențiale vom rămâne cu nimic.

N-a tresărit nimeni nici atunci când Băsescu a declarat că serviciile secrete au ajuns atât de puternice încât dorința lor de expansiune nu mai poate fi stăpânită. Băsescu căuta pe la televizor pe cineva care să le țină în frâu. Adică monstrul creat de el e liber pe străzi. Cine îi vine de hac? Probabil că nimeni.

DNA a pornit campania de curățenie, căzând victime mai multe guverne. Nume grele de demnitari pe care nu avem loc să-i înșiruim aici. Remarc doar pe tata socru și pe eminența cenușie a PSD. Ce se poate întâmpla cu aceste dosare după campania electorală? Multe voci spun că nimic, că numele mari se vor extrage, vor rămâne cei mici, prejudiciul nu va fi recuperat, nimeni nu va avea averea sechestrată.

Nu știm încă dacă va fi așa, dar e foarte posibil. Rămâne însă întrebarea la care nimeni nu vrea să zăbovească – la ordinele cui mai răspunde DNA, să fie americanii, cum se lamentează șușotind pe la colțuri pesediștii, să fie Ponta sau Băsescu, să fie serviciile?

Și ce mai rămâne din această campanie electorală înafară de mult zgomot, de mai mulți analiști, jurnaliști și politicieni deconspirați prin opiniile exprimate? Nimic!

Vorba unui prieten de-al meu, marele poet Ioan Es. Pop – Am venit de la București cu carele pline de nimic („Fiți siguri, dragilor, atâta nimic n-are nimeni. Doi ani am tot adunat numai cu gândul la voi”).

Singurul lucru pe care putem să-l facem este să ne gândim de 1000 de ori înainte să punem ștampila de vot pe un candidat – vrem reprezentantul unui sistem diabolic care să facă din România o Rusie mai mică sau pe cineva care să nu fie întratât de malefic pentru această țară încât să nu mai putem face nimic în următorii 20-30 de ani, chiar dacă se mișcă târâș-grăbiș?

Articol publicat in editia print Expres Magazin din octombrie.