Scriam acum mai mulți ani, să fie vreo zece, un text care avea drept subiect viața a cinci amărâte, aceleași, pe care, venind de la București spre Sângeru, le găseam lipite de bordura șoselei, cum ieși din Bereasca, mărginașul cartier sărac al Ploieștilor, spre Valea Călugărească. Iarna, zgribulite, cu picioarele dezgolite mult ca o marfă menită să atragă, cele cinci înfruntau răbdătoare anotimpurile în speranța unor clienți care  veneau rar sau deloc. Eu nu le-am văzut decât așteptând. Odată, prefăcându-mă că am o pană de motor, am oprit și am intrat în vorbă. M-a șocat amănuntul că, tinere fiind, poate minore, toate afișau absențe mutilante de dinți. Știrbăturile lor surâzătoare indicau bătăi primite peste gură, fără milă, de la pești probabil. Șoferii de tiruri, care-și aveau acolo un refugiu de parcare, apelau la prestațiile lor orale, pentru – ele mi-au spus, crezându-mă un posibil client – 25 de lei, dar pot negocia și mai ieftin. Erau, ca statură, mici toate și, evident, bătute nu doar de pești și de șoferi, nemulțumiți pentru o poziție, ci de soartă. Femei tinere care practică un sex fără atingere cu bucuria, cu bărbați care n-au vreme de un duș,  nemângâiate vreodată în scurta lor viață, plătite prost spre a bucura o coincidență obosită de călătorie. Din etnia lor țigănească, avantajoasă cândva pentru țâțele zvelte și strălucirea de jar a expresiei dintr-o clasică pictură, nu rămăsese nimic, așa cum o oală de lut ars, făcută cioburi, nu mai amintește nimic din curburile zvelte date de olarul dumnezeesc. Bagaje venerice, nemâncate și înrăite, mimând bucuria când  întâlnesc o pradă, cele cinci curve mici de pe centura Ploieștilor au lăsat în mine un fel de plâns. Terminându-mi ”pana”, am plecat lăsând în oglinda retrovizoare cinci chipuri pe care se reașezase starea naturală a sărăciei și umilinței. Cred că însemnările de atunci au apărut și în una din cărțile mele de publicistică, din seria volumelor ”Ciorne”.

Mi-am amintit întâmplarea fiindcă de vreo doi ani, navetând eu între București și Sângeru, nu le-am mai văzut. Doar dintre viile de după Bucov, mai răsare uneori o blondă pulpoasă, îmbrăcată într-un fel de chiloți, care surâde șoselei. Pare bine hrănită și am zărit-o odată suind într-o limuzină. Curvia își are și ea clase sociale și scări ale norocului. Etnia ei e nedefinită și oricum, nu asta contează.

Ieri am fost la Ploiești pentru o trebuință de birocrație cu pașapoarte. Stând eu pe la cozi am remarcat că-n sala largă a serviciului de profil, mai toți doritorii sau schimbătorii de pașaport erau conaționali romi. Toți cu doi, trei copii alături sau în brațele mamelor. Cel din fața mea, care a intrat și ieșit de la poză de trei ori fiindcă cea mică, o fetiță de doi ani și ceva, țipa înspăimântată la întâlnirea cu instrumentarul de imortalizat, purta un maiou  care-i lăsa la vedere configurația anatomică abundentă și un desen pe umeri abstract. Am prins și o frântură de dialog al ofițeresei cu bărbatul. Era întrebat unde și-a pierdut pașaportul. Păi unde, a răspuns el iritat mai ales de neastâmpărul copilului, la Londra! La Londra pleca iar cu nevasta, o femeie lungă, cu fuste multicolore, care rămăsese în hol cu alți doi copii, unul de țâță, ținut legat la piept. În țări vestice plecau toți. Din clienții de pașapoarte de la Ploiești, cam 80 la sută, după o aproximare cu bătaie, ca la sondajele de opinie, erau – când m-am nimerit eu acolo – țigani, mă rog, romi. Așa li se zice azi, fără să pricep de ce, atâta vreme cât ei înșiși nu acceptă, ca pe o poreclă, numele inventat. Am căutat, nu știu de ce, conectat la o amintire, chipurile fetelor de pe centura Ploieștilor, acele ființe mici, chinuite, dezumanizate, ca niște cai costelivi în hățuri, bătuți fără milă de un vizitiu beat, nemângăiate niciodată și părăsite în frig. Nu erau. Poate că ele au plecat mai demult, sunt într-o altă lume, a Europei primitoare care le-a pus la loc dinții și le-a recalificat pentru străzi mai cizelate. Cine știe? Ar fi o explicație că nu mai sunt pe centura Ploieștilor fiindcă le-a absorbit Europa.

Articol publicat pe ampress.ro

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.