Cifra lui Iohannis e tâmpită sau a UE, imbecilă?

Președintele României a explicat deunăzi că România e în stare să preia, îngrijindu-i, 1785 de imigranți. E bine, am zis, ca mulți români. În Italia se înghesuie sute de mii care se autoredistrubuie prin toată Europa. Mulți – bărbați, femei, copii – se îneacă în apele devenite mortuare ale Mediteranei, unde mă găsesc și eu acum din motive de concediu, o săptămână. Alții în crematoriile pe roți care taie Europa. E o ”dramă umanitară”, așa sună rezumat în comunicate, ca un capac neputincios săltat de clocotul dinlăuntru, cuvintele sub care se refugiază lașitatea politică și diplomatică. Adevăru-i că țările alea arabe sau nord africane, măcinete de războaie civile pe care și le-au provocat singure sau bine instruite de alții în tehnici de alegerea prafului de tot și toate, trăiesc o tragedie. Mai bine zis, mor o tragedie. Că între refugiați sunt și trei bezmetici teroriști sau o sută care profită de moment să pună bombe, n-am îndoieli. Sub acest clocot, dincolo de nenorocirea pe care și-au provocat-o singuri sau le-au provocat-o alții, eclozează și alte nenorociri. Nu-mi vin în minte gradele de comparație ale nenorocirii și dezastrului, dar sigur există. Dar bărbații și copiii asfixiați într-un camion din Austria, pilotat de un european care i-a jupuit în prealabil de parale, poate un român, că noi ne pricepem la d-astea, nu erau teroriști. Erau sigur victime ale cuiva. Nu numai ale șoferului care i-a uitat fără aer într-un camion închis ermetic.

Da, președintele Iohannis a zis că putem ajuta 1785 de nefericiți. Suntem un popor dominat de bunătatea creștină și e normal să întindem și noi o cană cu apă drumețului însetat. M-a mirat doar cifra. Cam prea contabilă. O fi calculat-o amețitul ăla care-i șef al cancelariei prezidențiale? Mă mir că n-a ieșit cu zecimale. Adică putem găzdui 1784,6 cetățeni și s-a procedat prin rotunjire. Cine dracu o fi șeful acestei echipe de contabili care îi pun președintelui sub nas astfel de idioțenii? Mă rog, decizia neamțului de la Cotroceni a fost aplaudată inlusiv de dușmanii lui (unii-l dușmănesc că umblă de mână cu nevastă-sa și nu cu o fâță tocătoare de bani ca Elena Udrea). A doua zi, ieri parcă, a ieșit Uniunea Europeană și ne-a pleznit peste gură cu o altă cifră: România trebuie să primească, din ”cota obligatorie” (oblig-o pe mă-ta!) 4646 imigranți. Haida-de că leșin! Dincolo de simeria cifrică, indicând parcă o coincidență de zar, iar sună ca dracu. Cum ați ajuns mă Juncker și alți deștepți unionali la precizia asta? Și la voi cifra cere zecimale. Cum, că era să zic ceva de a mamei voastre, ați calculat atât de précis-aberant când nimeni, nimeni nu știe câți umblă prin Europa acum, fără acte, fără țintă, fără nimic, dezrădăcinați ai sorții? Sunt teroriști? Teroriștii trag la adrese precise, ăia nu umblă cu copii în brațe prin pusta maghiară, unde Orban, urmaș al lui Atila, a uitat că și el a venit ca migrator în Europa, acum o mie de ani.

Bineînțeles că neamțului nostru i-a sărit țandăra. S-a simțit insultat și a bătut din ciubotele lui de lac în dușumea. I-a dat mandat lui Oprea, care merge la JAI, să spună NU. Peste câteva zile generalul va spune ce i s-a ordonat. Că nu suntem de acord cu cotele impuse. Dar după aia vine o completare care anulează tot și abia pentru acea completare îl descoper logic și om pe președintele României și-i iert cifra tâmpită 1785, întrecută doar de cifra imbecilă a Uniunii, 4646. Aici nu vorbim, a zis Iohannis, de șuruburi și de piese de tractor care trebuie numărate, ci de oameni. Veniși de-acasă nea Iohannisule! Așa e. Cheamă-i răstit, că văd că știi să te și răstești, și pe boii din conducerea UE, unde avem și noi un buluc de parlamentari care n-au scos un diftong pe subiect și spune-le că nu vorbim de piese de tractor. Chestiunea celor două continente care se varsă, împinse de focul ceresc al secetei lui Dumnezeu sau de focul pus poate chiar de noi, ăi din lumea bună, peste Europa, nu se rezolvă cu cifre birocratice, cum bine zici. Du-te acolo, lasă-l pe Oprea să se ocupe de ale lui, luați-vă de mână cu Merkel, că tot vă înțelegeți fără interpret, pe piticania aia de Hollande, cu ăilalți din Uniunea fără uniune, încuiați-vă într-o odaie și vorbiți fără contabili lângă voi până v-or sfârâi moalele capului. Apoi ieșiți cu o soluție. Dacă e, că trebuie să fie una, dar care n-are sigur legătură nici cu 1785 și nici cu 4646. Ci cu o nenorocire care se varsă din toate părțile și care nu poate fi rezolvată contabil, ci cu minți politice mari, mari cât istoria, fiindcă acum se petrece ceva care clatină  rău istoria și pământul cu totul.

Articol publicat pe ampress.ro