Cazul Andrei Cristea, O decizie normală

Liga Profesionistă de Fotbal a luat miercuri seara o decizie normală. I-a anulat suspendarea dinamovistului Andrei Cristea şi l-a declarat bun de joc pentru meciul cu Steaua de duminică. Pentru cei care nu sunt la curent cu povestea, Cristea fusese suspendat pentru lovirea adversarului în etapa precedentă la meciul Dinamo-Oţelul 1-2.

Arbitrul jocului Cristi Balaj, a recunoscut că n-a observat faza şi că l-a eliminat pe dinamovist după ce a văzut că gălăţeanul Râpă e plin de sânge. Ei şi aşa, pe 13 octombrie 2010, Comisia de Disciplină a LPF a revoluţionat fotbalul românesc.

După ce au vizionat momentul respectiv, membrii comiţiei, nişte oameni drepţi, cinstiţi şi de nimeni influenţabili, au ajuns la concluzia că de fapt arbitrul s-a păcălit şi l-a dat afară de pomană pe dinamovist, căci între el şi gălăţean n-a fost decăt cel mult o ciocnire involuntară. Şi ca să repare greşeala arbitrului, mânaţi de un spirit nemaivăzut de dreptate, oamenii preacinstitului Dumitru Dragomir au anulat suspendarea automată pe care o atrăgea după sine acordarea cartonaşului roşu.

Şi asta în ciuda faptului că regulamentul precizează negru pe alb că „…o eliminare determină automat suspendarea pentru jocul următor…..deciziile disciplinare luate de arbitru pe terenul de joc sunt definitive şi irevocabile…”.

Deci, daca jucătorul a fost eliminat aiurea poate fi tras la răspundere arbitrul dar fotbalistul rămâne suspendat pentru cel putin o etapă. Ei, şi tocmai în asta constă măreţia Comisiei de Disciplină a LPF, în faptul că a ştiut să se ridice împotriva acestui regulament nedrept. Bine a zis cel autointitulat tatăl şmecherilor :” De ce să fie suspendat Andrei Cristea? Nu vedeţi că sînt puşcăriile pline de oameni nevinovaţi?!”

Cât spirit de justiţie, câtă cinste, câtă corectitudine….Uniţi în cuget şi-n simţiri, oamenii lui Dragomir s-au ridicat mai presus de legea cea nedreaptă, care bineînteles că n-a fost făcută de ei, şi l-au retrimis pe nevinovatul jucător în sânul marii şi influentei familii dinamoviste. Mare curaj au avut aceşti oameni, care, constrânşi de acest regulament mârşav, erau siliţi să ia o hotărâre diferită într-un caz dacă nu identic cel puţin asemănător. Luna trecută, la Craiova-Rapid 1-1, rapidistul Herea era eliminat pentru o presupusă lovire cu cotul a craioveanului Găman. Reluările au arătat că Herea nici nu l-a atins pe adversar care pur si simplu s-a ciocnit de el.

Aceeaşi comisie, repet, încorsetată de crudul regulament, a menţinut suspendarea de două etape dictată împotriva rapidistului motivând astfel :”decizia arbitrului nu poate fi modificată !” Şi pentru că deja depănăm amintiri despre faptele de vitejie ale membrilor LPF, v-aş mai aminti câteva. Prin 2001 de exemplu, jucătorul lui FC Argeş, Adrian Neaga, care tocmai fusese cumpărat de Steaua cu 400.000 de dolari, era găsit dopat. Pentru că urma să ia drumul Ghencei, Corleone Dragomir l-a spălat de păcate pe jucător“e prea tânăr ca să fie suspendat, îi distrugem cariera, şi vinovaţi sunt ăia care i-au dat pastile, nu el”.

Şi n-a fost suspendat! Acum 5-6 ani toţi membrii LPF priveau senini cum Războinicul Luminii plimbă valizele cu bani în toate cele patru puncte cardinale ale campionatului doar-doar o lua titlul. Şi nimeni n-a intervenit! În martie 2008, tot LPF dădea meci pierdut Rapidului, 0-3 cu Steaua în Giuleşti după «afacerea bricheta».

La meciul tur dintre cele două echipe rapidistul Bozovic fusese lovit în cap cu un şurub aruncat din tribună. Fotografiată şi filmată, bucata buclucaşă de metal a dispărut ca prin farmec cu concursul observatorului-magician Alexandru Boc, iar meciul n-a mai fost întrerupt, deşi la centru a fost cel ce avea să-şi capete peste câteva luni porecla de “arbitrul brichetă” – Alexandru Deaconu.

Şi fapte din aiestea de vitejie comise de Dom’ Mitică si colegii ‘mnealui mai sunt cu duiumul iar ele se consumă în funcţie de apropierea pe care Jupânul o are în acel moment faţă de Ghencea sau Ştefan cel Mare, căci celelalte cluburi nu intră în discuţie. În momentul de faţă se pare că minunatul surâs al Marelui Jupân blagosloveşte mai mult clanul lui Borcică. De aceea, decizia în cazul Cristea nu trebuie să surprindă pe nimeni. E în spiritul unui noian de decizii drepte luate de-a lungul timpului de clica lui Mitică. La mai multe !