Femeia depresivă care se afla pe un bloc de opt etaje din centrul Capitalei, pe Strada Crețulescu, s-a aruncat în gol după 36 de ore, sub privirile negociatorilor, polițiștilor, pompierilor. În tot acest timp cei care trebuiau să întreprindă ceva au făcut eforturi de lămurire a persoanei care intenționa să se sinucidă, i-au dus apă și alimente. A fost adusă de la Pitești și o saltea care urma să fie umflată, dar n-a fost utilizată. Mulți dintre cei care aveau sarcina să intervină au căscat gura ca niște simpli trecători. Publicul prezent reproșează celor de la ISU că nu au sedat femeia când ea a acceptat să intre în dialog de la o mică distanță, chiar punând ceva în apa care i-a fost dată. De ce, existând persoane antrenate pentru așa ceva, nu a fost imobilizată prin surprindere, mai ales că ea părea desprinsă de cele ce se petreceau în preajmă? Unii martori au spus că ”organele” n-au crezut că se va arunca în gol și așteptau, ca și alte dăți, ca persoana să renunțe. Drept pentru care se conturează întrebarea dacă a fost vorba de neputință, de indiferență sau de imbecilitate? Dacă din zece nouă cedează și se lasă lămuriți, iată, există al zecelea care moare. E cineva vinovat? Ca de obicei, unul din reprezentanții echipei de intervenție, medic psihiatru, spune că ”s-a acționat exemplar” și și-a felicitat colegii pentru modul în care au acționat ”ca la carte”. Femeia avea 60 de ani, iar fiica ei murise nu de mult, de cancer.

Sursa- ampress.ro